Speranta din mijlocul furtunii

Capitolul 2-O intamplare din trecut

De ce unii oameni pur si simplu iubesc sa isi bata joc de sentimentele altora?
De ce e atat de greu sa fii bun?
Intrebarile astea imi vin in minte in timp ce ma uit la conversatia de asta-vara dintre mine si Andrew. Cine e Andrew? As prefera sa nu il introduc in poveste pentru ca amintirea persoanei lui ma intristeaza profund si ma determina sa cred ca toti baietii sunt asa ca el. Stiu ca generalizez,dar pana nu apare acel cineva care sa distruga conceptia mea despre ei,nu o sa mai am incredere niciodata in baieti. Dar daca stau sa ma gandesc,exista o diferenta mare intre baieti si barbati. La fel cum exista si o diferenta intre a fi om pentru ca asa te-ai nascut si a fi om prin caracter. Baietii isi bat joc si sunt egoisti. Barbatii protejeaza si iubesc ce e al lor. Baietii sunt imaturi,barbatii au atins deja maturizarea.
Sa ne intoarcem la intamplare. Vorbeam cu Andrew de ceva vreme si am hotarat sa iesim la o intalnire. Intalnirea a fost chiar foarte frumoasa. Am vorbit non stop si nu a aparut acea liniste ciudata dintre doi oameni care nu mai au nimic sa isi spuna.
Toate bune pana aici. A mai trecut o vreme si eu i-am zis ca totusi nu vreau sa fim impreuna. Motivul pentru mine era clar: el nu era crestin. Poate cititorul o sa ma judece acum,dar asta e alegerea mea si nu trebuie sa fiu condamnata. Simt ca nu as putea fi fericita langa cineva care nu Il iubeste pe Dumnezeu. Acest lucru poate deveni si un mod de a determina pe cineva sa isi dezvaluie adevarata fata. La mine asa a fost. Imediat dupa ce i-am povestit cum am ajuns la Iisus ,el devenise interesat. Imi zicea ca voia sa vina la El. Am fost atat de fericita si i-am zis ca tot ce trebuie sa faca e sa fie sincer cu Dumnezeu si sa pocaiasca de pacatele lui. Apoi l-am lasat ca sa nu il "deranjez ". Peste cateva zile i-am dat iar mesaj..
Surpriza! M-a intampinat cu ironie si mi-a zis ca nu vorbea serios atunci. Ba chiar mi-a zis ca aberam prea mult. Si-a aratat adevarata fata.
Nu am cuvinte sa descriu ce era in acel moment in sufletul meu. M-am simtit tradata. Simteam ca sunt bataia lui de joc. Umilita,distrusa. Asta scria pe fruntea mea.
Impartasesti cu cineva cel mai de pret lucru al tau (pentru mine acest lucru este Dumnezeu) ,iar el isi bate pur si simplu joc.
Tot ce pot sa fac e sa il iert pentru asta si sa nu mai aduc trecutul inapoi in prezent. Sau poate trecutul trebuie amintit pentru a nu repeta greselile si pentru a invata ceva din fiecare experienta?
Leah si Maya imi spun sa nu mai pun la suflet orice. Insa e atat de greu.
Sa fii sensibil intr-o lume insensibila cere mult curaj.