Încă o zi în ace doar eu și gândurile mele mai eram în casa goală. De mult timp nu mai ieșisem din acesta să mă mai plimb pe trotuarele străzilor din Paris care altă dată erau pline de oameni veseli.
De când cu accidentul toată lumea era posomorâtă, iar la știri auzeai numai despre atacuri și crime. Închid televizorul obosită de retina pe care și-o crease canalul de știri.
Îmi pun și ultimile cărți în ghiozdan fiind gata de prima zi de liceu. Ies pe ușa apartamentului, închizându-l, îndreptându-mă spre liceu.
Ajung în stație fix când autobuzul aproape gol se opri. Cu căștile conectate la MP3 urc în acesta așezându-mă pe ultimul loc și privind la peisajul posomorât din împrejurimi. Oprim la 2 stații mai încolo și lângă mine se așază cineva.
Era un băiat mai înalt ca mine nu cu mult. Peste ochii lui de smarald cădeau câteva din șuvițele sale blonde ca soarele. De undeva îl știam, dar nu îmi aminteam de unde.
Nu l-am recunoscut până când n-am trecut pe lângă e un afiș cu chipul său prins de un stâlp destinat reclamelor. Ochii lui s-au îndreptat spre mine după ce observă, probabil iritat, de faptul că mă holbez la el. Instantaneu mi-am mutat privirea spre geam. Chiar și prin muzica aproape dată la maxim din căști îl aud chicotind:
- Nu-ți fă griji, nu mușc! zice acesta prindre chicote.
- Nici nu mă așteptam să o faci. zic la rândul meu râzând. Abia acum am observat gropițele care apăreau la fiecare zâmbet angelic.
- Adrien, Adrien Agreste. Pe tine? întreaba acesta arătându-și din nou gropițele sale perfecte.
- M-Marinette Dupan-Chang. spun balbâindu-mă. Chiar înainte de a mai continua discuția cu Adrien, ajungem în fața liceului.
Coborâm din autobuz îndreptându-ne spre intrarea în liceu. Acolo, cine știe de unde, apare Chloe gata să îmi comenteze ceva fără motiv. Contrar așteptărilor mele aceasta sare în brațele lui Adrien rotindu-i o șuviță între degetele ei lipicioase.
Fără să-mi dau seama devenisem geloasă așa că mi-am luat tălpășița de lângă cei doi, ducându-mă la dulapul meu.
Va urma...
YOU ARE READING
ᴍᵉ ᵃⁿᵈ ᴀᵈʳⁱᵉⁿ ᴀᵍʳᵉˢᵗᵉ
General Fiction"Nu l-am recunoscut până când n-am trecut pe lângă un afiș cu chipul său prins de un stâlp destinat reclamelor. Ochi lui s-au îndreptat spre mine după ce observă, probabil iritat, de faptul că mă holbez la el. Instantaneu mi-am mutat privire spre ge...
