No lies between us

31-Fara scapare

   Am luat-o la goana.Nu știu de ce. Un impuls doar mi-a spus sa fac asta. Ma simteam ciudat ,iar șiroaiele de lacrimi curgeau tot mai tare. Am început sa sughit înecată de lacrimi și fără aer.
    Am auzit-o pe Caroline venind după mine , dar picioarele și cum arătam nu ma lăsau sa ma opresc. După ce arată disperata , iar mie mi s-a terminat adrenalina din corp m-am oprit și m-am ascuns după un pom cu trunchi larg. Mi-am lipit spatele de el și mi-am pus mâinile pe gura.
     Trebuia sa ma abțin sa fac sunete. Nu se mai auziră nimic , iar spaima m-a cuprins ca eram singura, nu știu pe unde...
    După câteva secunde de răsuflat am auzit o voce obosita. Abia sufla. Era Caroline aici..nu a făcut nici un sunet.
—Kat...uite...Amanda a venit acolo. I-am zis sa nu se apropie de mine. Ea a venit și mi-a spus ca ma place. Fără ca eu sa vreau, m-a sărutat. Asta este tot ce s-a întâmplat. Eu doar la tine m-am gândit.Sti asta! Nici nu mai știu ce sa fac, Kat , te rog..
     Eu am tăcut. Eram plină de lacrimi și arătam ca dracu. Un sughiț mi-a scăpat. Mi-am acoperit dinou gura cu mâinile și mi-am simțit lacrimile de pe fața.
    Nu peste mult timp am simțiți ceva cald peste corpul meu. Eu am încercat sa ma trag , dar ea m-a ținut strâns. M-a îmbrățișă de la spate și și-a lipit fata de a mea. Si ea avea lacrimi , dar nu la fel ca mine.
—Credeam ca nu te mai găsesc , pe bune.. mi-a șoptit ea in timp ce ma ținea in brațe. Era atât de rece.
—De data asta , chiar am crezut ca nu ma mai vrei....am zis eu plângând pentru ca acum chiar nu ma puteam opri.
    Doar o data am mai plâns asa..cu părinții mei...multe s-au întâmplat de atunci.
    Nu m-am mai apropiat de nimeni pentru ca nu mai voiam sa pierd pe nimeni. Dar cu Caroline a fost prea tarziu.Pur și simplu.
    Era și este o fata atât de drăguța și sinceră...
—Hei..ești bine?
    Mi-am tras nasul, m-am uitat la ea și m-a prins de ambele mâini.
—Ți-e rece?
—Putin...
   Când a zis asta i-a ieșit ultimul abur de pe gura. Buzele ii erau înghețate, le-am simțit când mi s-au lipit de obraz. Eu am luat-o in îmbrățisarea mea.
—Mereu ești tu cea care ma ierți...nu e corect.A zis ea smiorcăită.
   Suna exact ca ceva ce doar ea ar fi zis.
   Eram ambele in genunchi.
   Ambele in brațele celeilalte.
   Ambele inghetate și speriate.
   S-a întins spre mine vrând sa ma sărute , dar eu nu m-am întins deloc asa ca s-a tras. S-a uitat in pământ putina acru și nu și-a mai ridicat privirea spre mine.
   Eu mi-am pus ambele mâini pe fața ei și i-am ridicat-o. Era fina și rece.
   Am privit in ochii ei , iar luna si lacrimile ii reflectau irisul.
    Mi-am apropiat buzele spre ea, fără sa zicem nimic și ne-am sărutat. Dulce , scurt , dar cu multă pasiune și dragoste încât pana si degetele mele degerate au simțit furnicături.
—Vreau-... am spus eu.
—Ce vrei?
    Ne șopteam încet in frigul nopții de vara.
— -mai mult..
    Am sărutat-o pasional , un sărut fierbinte , cu limba...luuung, nu gluma.
    M-a tras de pullover și nu îmi dădea drumul.
    Împreuna ne-am îndreptat spre cabane. Știu ce o sa se întâmple dacă nu va fi nimeni la cabana ei..