Între abis şi paradis

16. În desfăşurare

- Sunt foarte mândra de Richard şi de alegerea lui.

- Anastasia e un copil bun.

- Pf, nu fii ironic cu mine, Anastasia e femeie în toată firea, are suişurile şi coborâşurile ei, dar ştie ce face.

- Unde sunt părinţii ei?

- Tatăl mort de beat pe undeva printr-un bar, mama moartă de-a binelea.

Răspunsul ei l-a lăsat fără replică. O plăcuse pe Aleida la început ca şi noră, dar pe parcursul anilor devenise o adevărată acritură, iar gândurile ei erau negre şi pătate de ură şi resentimente. Gândul unei discuţii cu ea îi repugna bunicului şi spera că poate cu nunta fiului său se va mai domoli. Într-un fel o înţelegea, suferinţele şi umilinţele la care a fost supusă mai bine de 11 ani, au fost în mare parte din vina lui. Trebuia să fi avut mai multă grijă de fiul său.

- Cine e băiatul ăla de acolo care dansează cu Anastasia? A întrebat bunicul făcând un semn discret spre ea.

- Ăm... A! E Gale, prietenul lui Richard. Că tot veni vorba unde e băiatul ăsta?

                                                                                    *

Sorbea liniştit din paharul lui de şampanie, privind cerul prin fereastra unei camere de la etaj. Nu îi plăcea băutura în mod exclusiv, dar şampania asta avea un gust bun. Dacă ar fi avut nevoie să îşi întunece gândurile ar fi ales fără doar şi poate ceva mai tare. Dar avea nevoie să gândească limpede, mai ales acum când femeia blondă stătea în uşa camerei purtând o rochie scurtă strâmtă şi decoltată sprijinindu-se cu o mână de tocul uşii.

- Bună Richard... şi casă de piatră! A spus ea cu o voce suavă desprinzându-se de tocul uşii si plimbându-se ca o felină prin cameră.

- Gloria... a mârâit el. Cum ai intrat aici?

- Nu mi-ai trimis şi mie invitaţie, sunt dezamăgită.

- Nu ai ce să cauţi aici.

- Norocul meu că sunt un om cu prestigiu, iar gorilele tale au fost uşor de păcălit.

- Te înşeli Gloria. Familia ta este una cu prestigiu, tu eşti doar o... oarecare.

Femeia şi-a arcuit sprâncenele blonde.

- Sunt rănită, a spus ea făcând paşi lenţi spre el. Nu îmi aminteam să fii fost vreodată aşa de crud cu mine.

- Erau alte vremuri Gloria, erau vremuri când credeam în flori şi inimioare şi vremuri când credeam în tine.

- Faci prea mare scandal din nimicul ăla.

- Nimicul ăla? Gloria mi-ai distrus viaţa!

- Eram tânără şi proastă Richard. Încă sunt tânără. Încă mai am de învăţat. Am fost... m-am simţit de-a dreptul trădată când am aflat că te-ai întors în New York şi nu m-ai căutat. Niciun mesaj, niciun telefon, darămite un detectiv. Apoi aflu că în nici două luni te însori, şi uiţi de mine. Nu puteam permite asta. Nu înainte să...

- Încetează. Înainte să ce? Înainte să nimic! Nu crezi că mesajul a fost clar? Nu te vreau, nu te mai vreau, îmi inspiri doar... mi-e silă de tine şi de tot ce ne-a legat vreodată. Am avut 5 ani la dispoziţie ca să te uit şi m-am bucurat din plin de ei. Am plecat în Anglia, chiar crezi că am stat să plâng după tine?!

- Nu! Taci! Richard pe care îl cunosc eu n-ar face aşa ceva. Nu s-ar coborî la un asemenea nivel.

- Surprize, surprize. Să ne aplaudăm reciproc Gloria, am ajuns si eu la nivelul tău.