Amnezia

3

P.S: Ascultați melodia de la media in timp ce citiți capitolul

A doua zi Jennie îmi trimite un mesaj in care mă roagă să mergem la familia Kim.Familia Kim?Cine sunt?Hmmmmm.Nu mi se pare că e bine dar in fine.

Ajunsi la casa familiei Kim batem.la ușă și ne întâmpină un cuplu frumos încă în floarea vârstei.Jennie le spune că se duce în camera unuia pe nume Chem.Trebuie să fie un prieten de al ei.Mi-a spus sa rămân în living cu familia Kim.

Nu se auzea nimic.Doamna și domnul Kim sunt foarte simpatici.Vad că trece un sfert de oră,trece jumătate de oră,trece o ora,iar Jennie nu mai vine.O fi pățit ceva?

Mă duc sus la ea in acea cameră.Deschid ușa îngrijorat și o vad pe Jennie stand pe un pat.Era singura în camera aia alaturi de niste poze și niste lucruri.Nu înțeleg ce se petrece.Ma duc la ea și mă așez langa pe pat.

"Jennie ești bine?"O întreb din pragul ușii

"Da.Sunt foarte bine"Spune mutandu-si privirea spre mine și stergandu-si lacrimile.

"De ce plângi?"

"Nu am nimic.Serios.Sunt chiar foarte bine"Se ridică,lasă un inel pe noptiera de lângă pat și vine.

Ne luam.ramas bun de a familia Kim.In drum spre parc Jennie a plâns neîncetat.Be așezăm.pe o bancă.O întreb dacă nu vrea o înghețată și ea da negativ din cap zicând că e foarte bine și așa

"Ce ai pățit in camera aia?De ce erai singura acolo?De ce plângeai?Ce era cu inelul ăla?"O întreb curios și îngrijorat in același timp

"Era camera lui Chen.Fostul meu logodnic"Ii spun

"Fost logodnic?Adică v-ați despărțit?Te-a lasă?"

"Nu.A murit cu o zi înainte că tu sa te trezești."

"Oh.....îmi place foarte rău"

"Plănuiam sa ne căsătorim și să ne facem propria familie.Sa ne creștem copii împreună.Dar uite că nu a fost sa fie.S-a dus prea repede"Spune privind în gol

"Chiar nu am știut"

"Nici nu aveai de unde să sti.Erai în coma.Dar viața merge înainte și voi trece peste."

"Het!Promit că îți voi fi alături de tine orice ar fi"

"Mulțumesc că ești prietenul meu cel mai bun.Iti mulțumesc că îmi ești alături mereu.Iti mulțumesc că exiști"

Plănuisem sa îi spun ce simt pentru ea dar când am.aflat că logodnicul ei a murit înainte să.ma trezesc eu am zis sa nu ii pun prea multe povești pe cap.Si așa suferă destul.Nu a trecut nici macar un an.Mai bine sa.nu o forțez prea tare.Poate are și ea nevoie de liniște.Nu înțeleg de ce nu mi-a spus asta până acum.A ascuns totul în ea.

"Am zis că nu mai vreau băieți în viața mea niciodată"Spune schițând un zâmbet pe față."In primul rand m-aș simți vinovată pentru că asta ar însemna să încep să ajut de Chen.Si nu vreau sa îl.uit.E singura persoana care mi-a fost alaturi mereu cat timp ai fost în coma.M-a iubit cu adevărat.Nu știu dacă există un băiat care sa îmi fure dinou inima.El a fost prima și ultima mea iubire"

Ce mă?Nu mai vrea băieți în viața ei?Și atunci ea cum va deveni mama copiilor mei?Nuuuu.De ce nu poți vedea că tânjesc după tine de atât timp?De ce spui că niciun băiat nu îți va mai dura inima?Nu numai el te-a iubit cu adevărat.Si eu te iubesc.Ma inebunesti mai.mult pe zi ce trece.De ce nu mă vezi?De ce mă consideri doar un prieten.Eu vreau sa fim ceva mai.mult de atât.