Malkins

Capitolul 12

În timp ce Toby îmi explică încep să alerg spre cămin urcând treptele doua câte două și împingînd  persoanele ce-mi stau in cale.

—Ok, Toby, am ajuns, te sunt dupa ce o verfic.

Privesc ușa și nu sunt sigur dacă sa bat sau sa intru direct.
Aleg prima variantă, dar nu-mi răspunde nimeni. Încerc sa intru, dar ușa e încuiată.

Fără să gândesc prea mult ce fac sparg ușa, trântind-o de perete.

Imaginea din fața mea îmi îngheață sâ ngele in vene. Sage stă într-un colț al camerei plângân în hohote, legănându-se în toate directiile și  tremurând.

Nu știu ce să fac, cum ar trebui să o iau sau dacă e cazul să o duc la spital.

O cuprind în brate și o ridic de jos asezandu-mă pe marginea patului, continuând să o strâng cu putere la piept.

—E ok, esti ok, o sa fii ok! Calmează-te!

—Imi..imi...frig

Abia aud ce spune, dar îmi dau seama asa ca iau pătura de pe pat și o așez pe umerii ei în așa fel încât să îi acopere tot.

Trec minute bune de când stăm așa și criza pe care o are se înrăutățește.

Incepe sa tremure mai tare, transpiră abundent si delirează, dar totul se opreste brusc si nu o mai aud vorbind sau plangand.

—Sage? Te-ai calmat?o intreb in timp ce mă  uit la ea.

Respiratia mea se accelereaza in timp ce eu o caut pe a ei, imi aud pulsul in urechi in timp ce al ei e de negasit.

Ma ridic cu ea in brate si o bag sub duș dând drumul apei reci să curgă peste ea. O rog să reziste până chem o ambulanță.

—Am, am o adolescentă....cred că a..

Nu apuc sa termin ideea pentru ca Sage deschide ochii si ma apucă de mâna in care tineam telefonul făcându-mă să-l scap.

—Sunt bine!îmi șoptește în timp ce se chinuie să îmi zâmbească.

O privesc fix si simt cum ochii imi ies din orbite. Primul lucru pe care vreau să-l fac e să țip la ea pentru că m-a speriat atat de rău, dar tot ce fac e să o  privesc.

—Să nu mai faci asta, niciodată, ai înțeles?

Râde  scurt încercând să se ridice. O iau din nou in brate asezand-o pe pat ignorand protestele ei.

—In ce vrei sa te schimb?o intreb si incep să îi caut prin dulap. Oh, asta e drăguță!

—Malkiiiiins!țipă și pe mine mai mult mă amuză. Mă descurc și singură!

—S-o crezi tu! Te-am salvat de la moarte, exagerez eu, merit o răsplată, așa că lasă-mă să te schimb in pijamale, te rog!

Sage își  dă ochii peste cap, dar nu spune nu.
Aleg niste pantaloni scurti din material si bluza albastră cu norisori.

—Pot macar sa ma imbrac eu?

In mod normal as spune nu, pe cine pacalesc, nimic nu e normal in asta. Nu as fi acceptat sa se se schimbe, probabil ca daca era vorba de alta persoana ea era deja goala si eu deasupra ei.