Lupta cu tine insuti

Capitol 4

Am sa deschid aceasta parte cu amintirile Anaisei din primul sau an din liceu in care aceasta a stat in gazda:

Imi amintesc si acum primul an de liceu,primul an petrecut in gazda,era asa de entuziasmata,pe de o parte ma voi putea intalni cu iubitul meu Alin iar pe de cealalta parte imi voi petrece timpul cu cea mai buna prietena si cu noii mei colegi.Acestea imi erau visele la sfarsitul clasei a opta,vise care ma tarziu se vor transforma intr-un adevarat cosmar care ma vor marca timp de un an de zile.

Acum dupa doi ani ,pot spune ca anul scolar 2011-2012 a fost anul mortii mele spirituale si aruncarea sufletului meu din nou in acel colt intunecat al vietii ,diferenta este ca de aceasta data suferinta a fost inzecita,iar acel  colt era mai rece si mai intunecat ca niciodata.Inca imi aduc aminte data de 28.06.2012,era ziua in care eu si Alin implineam doi ani impreuna,era o zi superba,si in acest moment in timp ce asez cuvintele pe hartie simt ca  retraiesc din nou acele clipe.

Dar toata povestea mea incepe intr-o zi de luni ,eram la ultima ora cand in pauza primesc un apel ,era Alin imi spuse ca daca nu ma voi invoi de la ultima ora va veni in clasa si isi va declara iubirea de fata cu cei toti prezenti ,i-am spus ca ma invoiesc asa vom avea ocazia sa petrecem mai mult timp impreuna .Eram mai fericita ca niciodata,si ma indreptam cu pasi repede spre parc,unde el ma astepta parand mai fericit ca niciodata.

Nici nu apucasem bine sa traversez strada ca m-a si luat in brate spunandu-mi :"Te iubesc mult si acum nu imi mai ramane decat sa astept ziua cand ne vom casatori".Vorbele lui si acum imi rascolesc sufletul,iar singurul moment pe care i l-am putut da in acel moment au fost :"Niciodta nu te voi parasi,te iubesc si iti promit ca vom fi impreuna pana la adanci batraneti".

Orele petrecute impreuna erau minunate iar intr-un final ne hotarasem sa mergem la ai mei deoarece acesta urma sa plece vineri in Suedia pentru a da proba la Academia de ofiteri marini.Parintii mei fusese de acord sa le prezint acel baiat misterios pe care fiica lor il cunostea mai bine de trei ani,iar de doi ani era partenerul fiicei lor.In acea seara de luni cel mai bun prieten Andrei i-a organizat in acea seara o petrecere de ramas bun,iar in acest moment incepe adevaratul meu cosmar deoarece dupa petrecere Andrei era cam ametit de la coniacul baut si totusi a hotarat ca este in stare sa conduca masina.Avand incredere in cel mai bun prieten al sau ,al meu Alin s-a urcat in masina acestuia,de dragul discutiei Andrei l-a intrebat pe Alin daca ma iubeste,raspunsul lui a fost da,ca ma iubeste si ma va iubi si doar atat am putut auzi din acea conversatie caci telefonul se intrerupse brusc.

Timp de 3 zile am incercat sa il contactez si nu mi-a raspuns,i-am umplut mesageria cu mesaje dar nu am primit nici un raspuns credeam ca acele ultime cuvinte era un fel frumos de a spune :te parasesc,nu mai vreau sa fim impreuna.Am ajuns sa cred toate acestea pana cand primesc un telefon cam ciudat:

-Alo?Anais?

-Da ,cine e la telefon?

-Sunt eu,Andrei!

-Buna Andrei.Ce s-a intamplat cu Alin ?Il sun de mai bine de 3 zile i-am lasat si mesaje si nu raspunde.Am presentimentul ca i s-a intamplat ceva si nu imi vrea sa imi spuna.

-Ana...........Anais,spuse el cu o voce tremuranda,Anais ,Alin a murit,a murit in seara cand voi doi ati implinit doi ani,imi pare rau......

-Tu ai chef de glume macabre?

-Nu ,crede-ma ,vorbesc serios ,a murit intr-un accident de masina,nici nu iti pot spune cat de mult regret ,mai ales ca eu am provocat accidentul...iarta-ma.

-Regreti?Daca ai fi regretat mi-ai fi spus imediat,macar mi-as fi luat ramas bun de la el.Poti sa repeti te rog ultima parte?

-Eu am  provocat accidentul,m-a urcat beat la volan si am intrat intr-un copac.

-Criminaluleee am strigat eu plangand.M-ai sunat ca sa ce?Sa imi spui imi pare rau dar din cauza tupeului pe care il am m-am suit la volan si ti-am omorat iubitul?Spune....

Dar in aceea clipa a inchis ,si eu nu am mai primit raspunsuri,m-am inchis din nou in mine,m-am ascuns din nou in acea carapace din care nimeni nu ma poate rani.

Din acel moment m-am concentrat numai pe scoala si atat ,restul era ceva ce consideram  dureros,in toate acele momente in care ma concentrasem pe invatat doar lupta dintre mine si colegul meu Fabian  pentru locul de cel mai bun din clasa ,a fost cel mai bun lucru deoarece acel lucru ma tinea in viata,acea competitie permanenta imi dadea puterea de a continua.Dupa cateva luni am ajuns sa simtim ceva unul pentru altul ,la inceput a fost chimie ,dar la urma au aparut si sentimentele ,din pacate nu am reusit sa fim impreuna ,totusi acum dupa 3 ani ,noi doi suntem foarte buni prieteni semn ca soarta stia ea ca ceea ce avea sa se intample era bine.Si iata-ma acum dupa 3 ani ,suntem in 2014 ,si pot spune ca am reusit sa trec peste toate ,speranta nu m-a abandonat momentan, acum traiesc si sunt fericita la fel ca toti ceilalti .Ganditi-va ca orice in viata se intampla cu un motiv,iar ceea ce la un moment dat le-am numit regrete ,acum le numesc o lectie de viata.-Anais