La fel si in romanele lui Danielle Steel personajul principal se confrunta mereu cu acea teama de a pasi "intr-un nou inceput".Personajul principal din aceasta opera este o fata aparent "dura"care si-a pus in fata ei un zid invizibil ,o bariera care nu te lasa sa treci ,care te impiedica.Cand viata iti da lovituri si te confrunti cu anumite situatii instinctul primar al unui om este de a se feri ,de a se proteja de "sagetile otravite ale celor din jur".
Cand pasesti intr-un astfel de mediu precum este liceul incerci sa lasi totul la o parte pentru ca un astfel de mediu este bazat pe colectivitate iar intr-un astfel de mediu nu ai cum sa convetuiesti fiind un "lup singuratic".Stiind faptul ca este vital sa te integrezi intr-un grup "pentru a supravetui" esti obligat sa renunti la unele obiceiuri,lucru pe care l-am si facut.
Colegiul National Cuza -Voda Husi,era una dintre acele dimineti uscate de toamna,eram emotionata pentru ca stiam ca aceasta zi imi va schimba definitiv destinul.Inainte cu o zi de a incepe scoala eu si prietena mea ne-am mutat la gazda ,era una dintre putinele dati din viata mea cand a trebuit sa stau departe de cei dragi,noaptea a fost ingrozitor de lunga si scurta in acelasi timp.Desi ma despartisem de ai mei de cateva ore eu le duceam dorul dar eram contienta ca nu aveam alta solutie si a trebuit sa ma conformez cu ideea ca va trebui sa ii vad doar in week-end.Incercam sa dorm si nu puteam ma uitam la ceas si ma rugam ca timpul sa se opreasca in loc pentru ca odata cu ivirea zorilor vor aparea niste schimbari in viata mea,schimbari pe care nu eram pregatita sa le accept,dar ca orice om trecut prin viata am decis sa las lucrurile sa isi desfasoare calea fireasca,pentru prima oara in viata hotarasem sa ma supun destinului sa il las sa isi desfasoare cursul.Puteam sa fac dar undeva in sufletul meu de copil ma simteam vulnerabila,simteam ca nu pot face acest prim pas singura asa ca la prima ora a diminetii mi-am sunat mama si bunica sa vina in Husi,aveam nevoie de cineva pe care stiam ca ma pot baza,aveam nevoie de mama asemenea unui copil de 5 ani care face primii pasi,si pentru mine era un prim pas era transformarea dintr-un lup nici chiar singuratic pentru ca aveam prieteni buni pe care ma bazam doar ca viata ma invatase ca nu trebuie sa ai incredere in oricine pentru ca s-ar putea ca intr-o zi sa te trezesti cu niste rani care nu se vor cicatriza niciodata.
Era ora 7:30 impreuna cu mama si cu bunica pasisem in liceu ,eram in fata intrarii la elevi a Corpului A ,langa gardul de fier proaspat vopsit in verde era o fata si era singura la fel ca mine,mi se parea cunoscuta si nu stiam de unde sa o iau.Un apel nepravazut le-a facut pe cele doua sa plece.
~Sfarsitul partii a doua~
CITEȘTI
Lupta cu tine insuti
RomanceDaca în interiorul meu se afla o temnita întunecata în care s-au adunat toate amintirile importante si se alege praful de ele, acolo? Acum realizez ca tot ceea ce pot sa stochez în recipientul care se numeste carte nu sunt decât amintiri imperfect...
