Lupta cu tine insuti

Partea a ||| a

Un apel neprevazut le facu pe cele doua sa plece.Desi incercau sa para fericite simteam ca exista o urma de ingrijorare pe fata lor dar nici macar intrebarile mele puse intr-un mod constant nu au reusit sa scoata un raspuns de la ele.M-au incurajat ,m-au sfatuit si mi-au promis ca totul o sa fie bine si-au plecat capul in pamant si s-au dus.Acum eram complet singura la fel ca si acea fata de langa gardul proaspat vopsit.In acel moment eram speriata,nu speriata in adevaratul sens al cuvantului eram derutata de acel apel "sinistru" primit de mama mea si de acea fata care mi se parea mult prea cunoscuta si nu stiam cum sa intru in conversatie cu ea.Eram timida iar un fior rece imi strabatu corpul si cu toate acestea simteam o dorinta puternica de a pune sfarsit nelamurilor in acel moment tot ce conta pentru mine era sa aflu misterul cunoasterii acelei fete.

Cu pasi marunti si siguri m-am apropiat de ea,avea un sacou asemanator cu cel pe care il puteam eu,se parea ca deja aveam un lucru in comun (acelasi croitor),parul il avea ondulat si prins cu niste agrafe la spate iar restul ii atarna usor pe spate,ochii ei erau mari si caprui ,erau veseli si de o sinceritate rar intalnita,pe sub sacou purta un tricou alb cu roz cu un decolteu usor in forma literei "V",purta niste pantofi albi cu toc si o preche de pantaloni la dunga care se asezau perfect peste pantofi ,daca purta o bluza alba si o cravata la gat in locul acelui tricou tinuta ei era perfecta.

In timp ce ma indreptam spre ea am realizat ca nu eram singura persoana care analizam,la randul ei si ea ma analiza din cap pana in picioare cu precizia unui adevarat stilist in cautarea unor modele de tinute vestimentare.

Intr-un final am ajuns in fata ei si un zambet larg pe fata i-am spus buna.Raspunsul ei a fost unul a fost unul la care nu ma asteptam :''Buna si tie!Scuze ca te intreb asa direct,nu cumva ai participat la olimpiada de istorie ?'' (Si eu eram adepta intrebarilor directe ,dar atunci cand nu cunosc prea bine o persoana prefer sa o iau mai pe ocolite,iar faptul ca am gasit o persoana care imi impartaseste una dintre calitatile mele m-a bucurat nespus caci pentru prima oara am simtit ca nu sunt singura in univers.)

1)-Da ,ai dreptate am participat la olimpiada de istorie ,sincera sa fiu si eu vroiam sa te intreb acelasi lucru,imi pari foarte cunoscuta si nu stiam unde te-am mai vazut.

2)-Acum stii.Se pare ca amandurora ne place istoria,ma bucur sa intalnesc in sfarsit o fata care imi impartaseste aceasta pasiune.

1)-Si eu ma bucur am spus cu toata inima.

2)-Eu ma numesc Madalina,incantata de cunostinta.

1)-Ma bucur sa te cunosc Madalina,numele meu este Silviana.

  Din acel moment au inceput acele discutii nesfasite ale fetelor despre pasiuni si idealuri in viata,brusc doua necunoscute devenise cele mai bune prietene ,atunci am inteles faptul ca omul nu este menit sa traiasca singur,se pare ca in lume mai exista persoane care  isi impartasesc acelasi idealuri chiar daca sunt la distanta unul fata de celalalt.

Nu suntem singuri ,avem sau traim cu impresia asta ,deoarece undeva exista o persoana asemenea noua care simte si traieste la fel iar cand intalneste acea persoana care ii impartaseste viata si idealurile brusc lumea capata o noua culoare.Infara de cateva lucruri in care imi legam speranta:refugiul in povestirile pe care le scriam cu pasiune si care imi redau increderea in mine precum si iubirea si sprijinul celui mai bun prieten am realizat ca  sunt multe mai multe lucruri care ma pot ajuta sa trec prin toate greutatile vietii ramanea doar sa le descopar.

Totul incepea sa capete sens in viata mea cand deodata......

                                   ~Sfarsitul partii a ||| a~