Lupta cu tine insuti

Finalul

Au trecut 3 ani de la acel eveniment ,ani in care m-am intalnit cu tot felul de experiente din care am avut si de invatat si care mi-au oferit o noua perspectiva asupra vietii.De la primul  meu pas facut pe poarta liceului am hotarat sa ma schimb ,sa ma perfectionez si sa ajung "o noua eu" care nici sa nu se asemene nici macar cu umbra mea de alta data,cu greu am reusit sa ajung la acest rezultat am ajuns sa ma schimb atat de mult incat uneori ma intrebam noptile cum am ajuns sa fiu asa ,de unde din adancul sufletului primeam niste semne ,ma simteam trista incomoda ,dar nu mi-a pasat undeva acolo am pus orgoliul inaintea vechii mele personalitati ce incerca sa iasa la iveala si pe care eu incercam sa o tin atat de mult inchisa inauntrul meu imi doream la un moment dat sa o fac uitata prin tot  felul de moduri.Am ajuns sa fiu un elev exemplar lucru care ma reprezinta deoarece imi place sa fac totul perfect,mi-am canalizat timpul liber catre diferite activitati extracuriculare,m-am  concentrat asupra gatitului(pasiunea mea),am incercat sa ii ajut pe ceilalti care sufereau incercam sa le fiu umarul pe care sa planga pentru ca nu suport sa vad pesoanele dragi mie sau orice alt om suferind imi induce o stare de neputinta si durere.Am incercat totul dar in tot acest timp uitasem ca si eu sunt unul dintre acei oameni ,si eu eram om dar refuzam  cu incapatanare sa accept acest lucru mereu am considerat pe ceilalti mult mai importanti,eram asa de preocupata de acest lucru incat nu observam ca lucrurile se schimba in jurul meu .Singurul moment in care realizam ca sunt si eu o fiinta umana era seara ,cand realizam ca nu sunt asa cum ma caracterizeaza ceilalti ,in micile mele bucati de foi imi asterneam sentimente,ganduri impresii sub forma unor observatii,poezii sau chiar povesti.Cuvintele scrise pe acele foi care odata erau ganduri desprinse din mine erau cele care imi alinau durerea pe care o simteam de trei ani in mod constant.In  aceasta vara am aflat de ce simteam mereu o durere in suflet era cealalta latura a mea pe care la un moment dat am incarcerat-o,acea parte din mine care ma reprezinta mult mai mult decat o mie de cuvinte de lauda spuse de altii sau orice alte actiuni rauvoitoare as fi facut.Acea latura de care tot vorbesc era inocenta mea de copil era veselia pe care o aveam si in cele mai triste momente era acel ceva care ma completa si ma facea sa ma simt implinita,acea parte din mine la care a trebuit sa renunt doar ca sa fiu primita in societate ,acea latura carev mi-am amintit ca indiferent de orice as face nu voi reusesc sa umplu acel gol ramas.In ultima zi din clasa a xi a m-am trezit cu un teanc de diplome si distinctii ,care faceau pe orice om sa se simta mandru si sa fie fericit de reusitele sale dar eu una nu eram in acel moment ele nu insemnau nimic,reprezentau doar sacrificiile pe care le-am facut pentru niste bucati de hartie cu o stampila puse pe ele.Nu aveam nevoie de ele sa fiu fericita ci aveam nevoie de o imbratisare puternica de la cei apropriati avem nevoie de acel"te iubesc" de care nu am avut parte din cauza concentrarii mele asupra "viiitoarei  mele cariere ".La un moment dat prin clasa a x a am scris o fraza "Am comercializat tot ce iubesc pentru un viitor incert si nesigur",lucru pe care l-am si facut.

        Eram intr-un moment de cumpana,nu stiam ce sa fac imi era teama pentru prima oara dar in cele din urma am hotarat ca nu asta este ceea ce vreau de la viata, ca nu vreau sa ratez totul pentru viitor pe care nu stiu ca il voi avea, ca nu vreau sa pierd toate clipele frumoase ale vietii din cauza unui vis.Asa ca am hotarat ca e timpul ca Silviana sa isi elibereze acea latura din carcera in care am inchis-o si ghiciti ce,acum sunt mult mai fericita,vad viata si o traiesc altfel ,de ceea ce ma temeam ca o sa se intample cand o sa ma infatisez lumii ca fiind cea cu adevarat eu nu s-a intamplat defapt se pare ca sunt mult mai agreata decat inainte,si cel mai important lucru ma simt perfecta asa cum sunt.