O fată nouă în oraș

38)

    Ok, Tara, calm... Nu e grav... Nu e grav... Stai calmă și așteaptă să auzi numele tău apoi mergi și înfrunta destinul... Dragă, primești testul pe care l-ai dat, nu te duci la Auschwitz. Conștiință, nu te mai băga în treburile mele! Dar zici că te duci la tăiere... Dacă iau sub 8 mă vor tăia ai mei! E DOAR O NOTĂ! Ba nu! Tara... Tara... Tara!

Eu: Conștiință?

Profa: Nu, Tara! Sunt diriginta ta. Ai putea îmi face onoarea să vii să îți iei lucrarea? Că poate mă răzgândesc și îți mai scad cate un punct-două...

    M-ar ridicat înjurându-mă că sunt cu capul în nori. Am luat foaia din mâna profei și am plecat în bancă. Nu puteam să mă uit.

Andreea: Cât ai luat?

Eu: Nu știu. Nu vreau să mă uit.

Andreea: Vrei să mă uit eu?

Eu: Nu. Sau ok. Nu. Bine...

Max: Firar! Nu cred!

Eu: Ce e?

Max: Am luat 8!

Eu: Nasol...

Max: Cum adică? E super! Mi-am făcut media la fizică.

Andreea: Ar trebui să încerci mai mult.

Max: Mă mulțumesc și cu 8. Tara, tu cât ai luat?

Eu: Nu știu. Nu vreau să văd.

Andreea: Haide, va fi bine!

Eu: Tu cât ai luat?

Andreea: Ămm... Nu am fost la test. Blocată în bibliotecă, mai ți minte?

Eu: Bine... Uite-te tu. Eu nu pot să văd.

Andreea: Tara...

Eu: E 4? 5?

Andreea: E 10 cu felicitări. E totul perfect!

Eu: Cum? Nu cred! Vreau să văd!

    Nu cred! Chiar scrie 10. Cum e posibil? Am făcut totul la nimereală.

Max: Norocoasă, ce să mai!

Eu: Sărbătorim! Diseară la mine. Și așa mai trebuia să verificăm încă o dată proiectul. Poate vine și Adam.

Andreea: Că veni vorba de el, nu prea pare mulțumit de notă, uite!

    Andreea avea dreptate, avea o față lungă și era pus pe gânduri. Mai mult ca sigur a luat o notă proastă...

    După oră am sunat-o pe mama să o anunț. A fost la fel de uimita ca și mine. Le-am spus și celorlalți doi, care se certau iar, din cine știe ce motiv.

Eu: Gura! Mama a zis că e ok să veniți. Chiar voia să vorbească cu toți. Oare ce o fi?

Andreea: Poate e legat de proiect.

Eu: Poate. Andreea, noi hai să mergem până la bibliotecă. Max, îl anunți tu pe Adam?

Max: Mda... Ok...

Eu: Max?

    Prea târziu, pleacă. Și crezi că nu am observat? Oare ce o fi pățit? Poate e gelos pe Adam. În primul rând, eu cu Adam suntem DOAR prieteni. Și în al doilea rând, Max nu mă place și nici eu pe el. Aha... Daca zici tu. Mai taci!

    Eram la bibliotecă cu Andreea. Mama ei i-a spus că e în regulă ca Andreea să ia cina la mine.

Eu: Deci, diseară, la ce film ne uităm?

Andreea: Nu știu, vreau ceva de...

Eu: Să nu spui groază!

Andreea: Voiam să spun comedie sau acțiune.

Eu: Atunci sunt de acord.

    În câteva minute au venit și Max și Adam. Adam avea aceeași față tristă ca în oră și privea în pământ.

Eu: Bună! merg și îi îmbrățișez pe Adam, apoi pe Max. Ah, scuze, Adam! am uitat că nu trebuie să ne vadă nimeni împreună. Reputația...

Adam: Mda... Nu îmi prea pasă acum...

Eu: De ce?

Adam: Nu cred că voi mai avea o reputație după ce află Carmen de notă. (Carmen e o femeie care lucrează la orfelinatul unde e Adam și are grija de el ca o mamă, dar e cam severă)

Eu: Cât de rău e?

Adam: 6... Dacă nu îmi îmbunătățesc notele curând nu cred că voi mai avea voie să merg pe undeva vreodată...

Eu: O să fie bine. La ce materii mai ai note rele, în afara de fizică?

Adam: Păi, la mate, chimie, ecologie, desen și biologie...

Andreea: Dar tu chiar nu înveți!

Eu: Andreea!

Adam: E ok... Chiar nu prea mi-a păsat de note prea mult. Am vrut să par cineva important că să nu bănuiască cineva ceva, dar nu m-am gândit mult la note.

Eu: Cred că te putem ajuta noi. Eu sunt bună la desen și biologie, Andreea la mate, fizică și chimie, iar la ecologie avem fabulosul proiect pe care îl prezentăm mâine.

Adam: Nu știu ce să zic...

Andreea: Te putem "medita" pe ascuns dacă vrei. Și, oricum, nu cred că vei mai ieși cu amicii așa de mult oricum.

Adam: Nu știu ce să zic...

Max: Poți să zici da.

Adam: Bine... Mulțumesc, prieteni!

    Ne-am îmbrățișat toți patru și, apoi, am continuat să ne facem temele, până la ora stabilită când am plecat la mine acasă.

    Ajunși în fața ușii, am deschis-o și, ciudat, mama, tata și încă o femeie stăteau în sufragerie, pe canapea. A fost foarte vizibil că au întrerupt discuția lor când am intrat noi.

Eu: Mami, tati? Ce se întâmplă?

Mama: Bun, ați venit toți. Intrați!

Eu: Mami, ce se întâmplă?

Adam: Carmen?

Eu și Andreea: Carmen?!

Adam: Ce faci aici? E din cauza notelor? Îți...

Carmen: Nu sunt aici pentru problemele tale de învățătură. Am o veste importantă: Tu ești fratele Tarei!