Intoarcerea faraonului

Capitolul 2

- Nu, este doar o începătoare dar cel mai mult mă mâhneşte faptul că în loc să ajungă de râsul lumii a ajuns să aibă mai multe oferte de expediţii şi mai mulţi sponsori iar eu când nu am reuşit am ajuns de râsul Marii Britanii.

Telefonul de pe masa de lângă fotoliul femeii vibrează. Stela îl ridică de pe masă. Observă că a primit un mesaj. Îl deschide. După ce îl citeşte un zâmbet mare îi apare pe faţă. Hans se încruntă la ea.

- Rider a acceptat să ne sponsorizeze expediţia.

Bărbatul începe să râdă. Nu ştia de ce râde. Poate de frustrare? Aşteptase atât de mult acel răspuns încât nu îi vedea să creadă că cineva i-a mai dat o şansă. Este clar răspunsul, de frustrare începuse să râdă. În schimb femeia îl privea impasibilă. Era obişnuită cu reacţiile fratelui său încât nimic nu mai i se părea ciudat. Aceasta se ridică de pe scaun apoi porneşte spre fratele său. Mersul său era unul elegant încât ai presupune că dansează.

- Hans eu trebuie să plec acasă. Ne vedem mâine la ora opt în faţa aeroportului. Să nu întârzii.

Bărbatul se opreşte din râs. Îşi şterge lacrimile apoi îşi priveşte sora având un zâmbet leneş pe faţă.

- Bine, voi încerca acest lucru dar nu promit. În seara asta merg să sărbătoresc şi s-ar putea să nu mă trezesc mâine la ora opt.

- Ar fi bine să laşi prostiile şi să te maturizezi Hans. Nu voi fi întotdeauna lângă tine să te îndrum şi să te sfătuiesc.

- Mă vei lăsa şi tu singur la fel cum au făcut-o şi ei?

- Da frăţioare. Eşti bărbat în toată firea. Trebuie să te maturizezi să te aşezi la casa ta.

- Şi ei îmi repetau acest lucru înainte să moară. Acum vreau să pleci de aici!

- Hans, mama şi tata ţi-au vrut binele la fel cum ţi-l vreau şi eu.

- Ce şti tu ce e bine pentru mine? Îţi spun eu, nimic! Voi face acest lucru atunci când voi considera că a venit vremea să fac acest lucru! Ei bine acum nu este vremea! Ieşi afară! Nu vreau să te mai văd!

- Nu se poate Hans! Fără mine domnul Rider nu ţi-ar fi dat o şansă. La revedere!

Femeia porneşte cu paşi apăsaţi spre uşă. Tocurile ei se auzeau tare şi clar în toată camera iar acest sunet îl irita pe Hans mai mult decât era. Când ajunge în faţa uşii femeia o deschide apoi o închide în spatele ei cu o bufnitură puternică. Bărbatul aruncă ziarul în locul unde stătuse femeia. Îl enerva atunci când deschidea acest subiect. Avea să se aşeze la casa lui atunci când va dori sau cel puţin după ce va descoperi templul înaintea Nataliei. Atunci va fi împlinit şi îşi va alege una dintre multele femeie care sunt în jurul său apoi se va aşeza la casa sa până atunci va profita din plin de burlăcie.

Aeroportul Internaţional din New Orleans, Statele Unite ale Americii

- Pasagerii pentru cursa New Orleans- Cairo cu escală în Madrid să se prezinte la poartă numărul şase, vă rog, se aude vocea unei femei în difuzoare.

Toţi cei care aveau cursa New Orleans - Cairo încep să se îndrepte spre poartă numărul şase. Printre acei oameni se afla un bărbat cu părul şaten, pielea măslinie şi ochii căprui ciocolatii. Era îmbrăcat într-un maieu verde murdar, o pereche de blugi negri şi nişte tenişi de aceiaşi culare că a blugilor. În spate avea un rucsac şi în mână ţinea o geantă de mână. Când ajunge în fata porţi şase pune bagajele pe banda de bagaje apoi intră pe poartă. Traversează holul apoi ajunge în faţa unei uşi. Îi oferă biletul stewardesei. Aceasta îi zâmbeşte şarmant bărbatului. El îi întoarce zâmbetul şi îi face cu ochiul în timp ce acesta îi întindea biletul înapoi. Obrajii stewardesei prind puţină culoare. Acesta intră pe uşă şi traversează culoarul împreună cu ceilalţi pasageri. Intră în avion şi se aşează la locul său. După zece minute uşa avionului se închide iar stewardesele încep să spună nişte instrucţiuni. Șatenul nostru nu le ascultă căci era prea ocupat să o privească pe stewardesă care i-a capsat biletul. Acesta se îndrepta spre el fiind foarte zâmbitoare.

- Bună numele meu este Jude. Cu ce te pot ajuta sau servi?

- Dean, Dean Carson. Ai putea să îmi mai aduci o cafea.

Fata se înroşeşte apoi aprobă conţinându-şi treaba. Îi plăcea atunci când le făcea pe femei să roşesc dar trebuia să termine cu prostiile dacă voia să găsească templu şi să mai bifeze o reuşită pe lista lui de descoperiri arheologice. Era încântat că va face echipă cu renumită arheoloagă Natalie Carter. Auzise foarte multe despre ea şi despre eşecul ei. Multe zvonuri se auzeau dar în ciudat eşecului sau primea tot mai multe oferte de a participa la diverse expediţii. Probabil faptul că devenise soţia lui Lucas Steward, fiul unor oameni de afaceri foarte influenţi din Regatul Unit. Cafeaua lui soseşte iar de data aceasta nu o mai băga în seamă pe stewaresa. Aceasta pleacă iar el îşi ia o carte şi începe să citească. Avea să fie un zbor lung şi plictisitor.

Natalie pov.

Aeroportul Sf. Maria, Londra, Marea Britanie

O femeie anunţă în difuzoare la ce poartă trebuie să meargă pasagerii pentru cursa Londra-Cairo. Ne ridicăm de pe scaune şi pornim spre poartă numărul unu. Eu şi Rich o luasem în faţă. Eram urmaţi îndeaproape de tată şi Lucas care cară bagajele. Ajungem în faţa porţii. Lucas pune bagajele pe bandă pentru bagaje. Intrăm pe poartă. Traversăm holul apoi ne oprim în faţa unei stewardese. Lucas îi înmânează biletele iar noi, ceilalţi traversăm următorul hol şi intrăm în avion. Ne aşezăm la locurile noastre. Eu stăteam la lângă Lucas iar Rich stătea lângă tata. Stewardesele încep să prezinte instrucţiunile şi indicaţiile. După zece minute avionul decolează. Tot corpul mi se încordează atunci când realizez că voi revedea locurile în care am petrecut cel mai înfiorător coşmar al meu. Lucas vede acest lucru şi îmi ia mâna între a sa.

- Totul o să fie bine Natalie. Nu îl mai vei revedea niciodată. L-ai trimis în locul în care merită să fie, îmi spune el în timp ce îşi plimbă degetele peste mâna mea.

- Sper că totul să fie în regulă şi să nu mai îl revând vreodată, zic eu iar la final încerc să zâmbesc dar zâmbetul să transforma într-o grimasă.

El în schimb îmi zâmbeşte sincer apoi îmi dă un sărut scurt pe buze ca să mai mă liniştească. Gesturile lui au efectul dorit asupra mea. Sper că totul să fie bine şi să se termine cu bine.

******

Hei guys! Cu mult greu a venit şi al doilea capitol. Sper că nu sunteţi prea supăraţi pe mine. Povestea va ieşi din pauză şi voi începe să postez la ea regulat. Dacă găsiți greșeli va rog sa îmi spuneți.  Vă pup! Pa!