Anul 2086

Capitolul 2

De mai bine de 3 ore de cand ne-am urcat in masina nu a scos nici un cuvant, iar eu nu am indraznit nici macar sa imi ridic privirea spre el. Cum as putea de altfel? El e un Alfa pur-sange, iar eu sunt un simplu varcolac.
Dintr-o data se aude la radio una dintre melodiile mele preferate asa ca fara sa imi dau seama dau radioul mai tare si incep sa fredonez piesa.
- Tu ai indraznit sa dai radioul mai tare fara sa imi ceri voie? In masina mea? Ma intreaba cu o voce atat de autoritara si de aspra
Ma fac mica in scaun si ii raspund soptit:
- Imi pare rau Alfa, nu mi-am dat seama. Nu o sa se mai repete!
Ridica mana de pe volan si incep sa tremur violent crezand ca o sa ma loveasca. Observa acest lucru si trage brusc de volan spre dreapta si opreste in afara soselei.
- Nu am sa te lovesc niciodata, dar absolut niciodata indiferent ce s-ar intampla. Esti femeie si pe langa asta esti perechea mea! Doar radeam de tine mai devreme cu melodia. Poti sa faci ce vrei tu. Te rog nu te teme de mine! Aproape ma implora cu niste ochii negrii si chinuiti.
Tot ce sunt in stare e sa aprob usor din cap. Ofteaza profund si porneste masina. In mai putin de 30 de minute am ajuns la granitele haitei lui. Opreste masina in fata unei vile imense si se da jos din masina in tacere. Il urmez fara sa indraznesc sa intreb ceva.
Intram intr-un hol mare care are si de o parte si de alta cate o scara imensa din marmura. Incepe sa urce scarile si nu se opreste din mers si nici nu intoarce capul sa vada daca il urmez pana nu deschide usa unei camere cu un pat imens pe mijloc si cu peretii negrii.
- Inchide usa! Imi spune fara sa intoarca capul in continuare. Il ascult fara ezitare si imi astept urmatoarele ordine.
- Aici o sa dormi de acum inaite! Este tarziu acum! Discutam maine toate detalile necesare pentru ceremonie!
- Ceremonie? Intreb nedumerita inaite sa imi dau seama cu cine stau de vorba si ca nu imi este permis sa pun intrebari nici unui varcolac mascul nici de cum unui alfa pur sange. Incep sa tremur din toate incheieturile cand imi dau seama de greseala comisa.
Se aproapie de mine si ma dau un pas in spate involuntar. Ochii i se schimba intr-o noanta si mai inchisa daca este posibil cand vede ca ma lipesc de perete si tremur de frica in fata lui. Un marait atat de adanc si de infricosator ii paraseste gatul incat ma las sa alunec pe langa perete si imi strang genunchii la piep. Cand ma vede asa, iese nervos din camera si tranteste usa dupa el.
- Hai ca ai facut-o si pe asta! O sa ne omoare acum! Imi spune Ruxi, lupul meu, in gand. Incep sa plang mai tare decat am plans la prima bataie primita sau dupa prima saptamana inchisa in subsol.
Dupa aproape o ora, aud usa deschizandu-se incet dar nu imi fac curaj sa ridic capul asa ca raman ghemuita in coltul meu si plang in continuare. Nu aud usa inchizandu-se dar ii simt mana mare si extrem de calda pe spatele meu. Ridic usor capul si vad ca a ingenunchiat in fata mea.
- Poti sa te ridici te rog? Ma intreaba pe o voce atat de blanda si de calma ca pentru o secunda uit ca este un alfa pur sange ca ma poate omori in orice secunda.
Cum sunt impulsiva de fel si oricate batai mi-am luat pentru asta nu am reusit sa ma dezvat de asta, imediat ce ma vad in picioare in fata lui ma arunc in bratele sale si incep sa suspin in liniste. Se blocheaza si ramane rigid in imbratisarea mea. Nu se misca dar simt cum respiratia a inceput sa i se accelereze. Realizand ce am facut incerc sa ma indepartez si sa ii cad la picioare inainte sa ma omoare dar parca anticipand ce gandesc isi pune repede bratele mari in jurul meu.
- Linisteste-te te rog, amor! Nimeni nu iti face nimic aici. Esti in siguranta! Nu te voi rani cu nimic! Parca la comanda cuvintele lui ma linistesc si ma relaxez in bratele sale.
- Hai sa ne asezam pe pat, amor! Ruxi, lupul meu, a facut o tumba de fericire cand a auzit apelativul folosit de perechea noastra.
Ma desprind din imbratisarea sa si ma foiesc inconfortabil deoarece ma aflu inca in rochia de la bal si deja am stat prea mult in ea. Parca citindu-mi pentru a doua oara in seara asta gandurile imi intinde un tricou de-al sau si se intoarce cu spatele.
Ma schimb cat pot de repede si cand sunt gata il ating usor pe umar. Se intoarce incet si ma conduce spre pat.
- De ce ai inceput sa tremuri asa de tare dupa ce m-ai intrebat de ceremonie? Ma intreaba abrupt dupa ce luam loc pe patul sau moal.
- Eu...imi cer scuze Alfa Alarick, stiu ca nu am voie sa pun intrebari unui varcolac mascul cu atat mai putin unui alfa pur sange....vocea mi se frange pentru un moment dar reusesc sa imi continui idea. O sa suport orice pedeapsa credeti ca este de cuviinta si va promit sa nu o sa se mai repete. Ii zic incepand sa tremur usor si cu capul in pamant.
- Nu ai voie sa pui intrebari? Pedeapsa? Socul este vizibil in vocea sa. Ce pedepse ai primit acasa? Si de la cine?
- In principal de la tata domnule dar uneori si de la mama sau alti varcolaci mai mari in rang ca mine. Ii raspund cat de promt pot.
Un marai grotesc ii scapa printre buze, iar eu imi ridic picioarele la piep si imi ascund capul pregatindu-ma pentru impact. Realizand de ce m-am ghemuit astfel incepe sa urle atat de tare incat cred ca o sa imi sparga timpanele.
- NU TE LOVESC! NU AM SA O FAC NICIODATA! Si ma imbratiseaza atat de strans incat aproape raman fara aer. Reusesc sa ma relaxez in bratele sale si parca realizand si el acest lucru nu imi mai da voie sa ma indepartez de el desi mai are intrebari sa imi puna.
- In ce constau aceste pedepse? Ma intreaba pe un ton relativ calm ca sa nu ma mai sperie dar imi dau seama ca se forteaza ca sa sune astfel. Un fior imi trece pe sira spinarii la amintirea acelor pedepse.
- Eu...as prefera sa nu vorbesc despre asta alfa...daca sunteti de acord bineinteles. Aproba scurt din cap si se asterne o liniste confortabila intre noi.
- Trebuie sa stabilim datele pentru ceremonia in care vei fii introdusa haitei ca noua lor luna. Imi zice cat se poate de normal.
- Luna? Eu? Iar am pus intrebari fara sa gandesc, dar realizez asta repede si incep sa ma scuz. Nu am vrut sa va jignesc...va rog iertati-ma... zic si ochii incep sa mi se umezeasca. Nu spune nimic doar ma strange mai tare in brate pana ma relaxez iar in imbratisarea sa calda.
- Esti perechea mea, ceea ce te face luna acestei haite. Cu totii asteapta cu nerabdare sa te cunoasca. Te rog nu te mai teme de mine, nu te ranesc! Nu te lovesc si in nici un caz nu o sa te pedepsesc mai ales pentru ceva atat de inofensiv ca pusul unor intrebari. Raman fara cuvinte asa ca aleg doar sa ma ghemuiesc mai bine in bratele sale. Stam in liniste cateva minute, inainte sa o stric eu cu gura mea mare.
- Desi imi este atat de frica de tine, ma simt atat de in siguranta in bratele tale. Ii zic fara sa gandesc si apoi realizez ca am uitat sa vorbesc la persoana a doua. Sar ca arsa din bratele lui si ma ghemuiesc intr-un colt si incep sa tremur fara incetare. Nu am vrut...imi pare asa de rau...aproape ca tip cu fara brazdata de lacrimi. Nedumerirea este prezenta pe fara lui. Se ridica incep sa pe pat si se aproape cu pasi mici de mine parca incercand sa nu ma sperie.
- Vin-o in bratele mele si lasa-ma sa te linistesc, amor. Nu indraznesc sa mai spun nimic asa ca ma las ghidata de el spre pat.
Ma lipeste de pieptul sau tare si ferm si ma leagana usor pana nu mai tremur si imi reiau pozitia ghemuita de mai inainte.
- Vreau sa te rog ceva, amor! Imi zice dintr-o data.
- Orice doriti alfa! Imi raspund politicos si incerc sa ma ridic in asa fel incat sa il pot privi in ochi dar ma opresc incordandu-si bratele in jurul meu.
- Sa nu imi mai vorbesc cu alfa sau cu domnule sau la persoana a doua. Ma face sa ma simt batran spune si chicoteste. Si in plus de asta tu esti perechea mea, esti egala cu mine daca nu chiar superioara cum ii placea mamei sa zica, zice si incepe sa rada. Nu inteleg cum as putea eu sa ii fiu superioara lui dar nu mai indraznesc sa intreb.
- Am sa incerc sa iti vorbesc la persoana intai daca asta te multumeste. Ii spun si imi innabus un cascat.
- A fost o noapte lunga pentru amandoi dar in special pentru tine. Te-am vazut in seara asta plangand mai mult decat am vazut vreodata vreo femeie din haita mea plangand in toate viata ei. Spune oarecum trist. Nu stiu de ce dar am simtit nevoia sa il linistesc asa ca am facut un lucru prostesc si m-am intors in asa fel incat sa il pot pupa pe obraz. Ramane uimit cateva secunde iar eu simt cum frica incepe sa se adune. Iese parca din transa cand sesizeaza ca incep iar sa ma tem de el.
- La asta nu ma asteptam! Imi zice si imi zambeste sincer. Ma relaxez si eu cand vad ca nu s-a suparat si ii zambesc inapoi.
- Hai la somn. Imi spune si bate din palme ca sa stinga lumina.
Ma asez pe marginea patului dar asta nu pare sa ii convina ca ma trage langa el si ma imbratiseaza strans parca ii este frica ca o sa dispar.
- Noapte buna! Ii zic si imi dau voie sa ma bucur de caldura pe care o ofera corpul sau.
- Noapte buna, amor! Imi raspunde si ma saruta apasat pe par.

NA: Cum vi se pare? Astept pareri!
Hugs and kisses xoxo:))