O bătălie napoleoniană pe inelele lui Saturn

I

"Toţi visăm, spuse. Aşa începe. Ca într-un vis... "

Oftează. Este a treia oară când termină de citit "La țigănci". În mai puțin de două ore, doamna profesor Fărceanu, o persoană foarte respectabilă, va efectua testarea de lectură.  După experiența nefericită de la "Hanul lui Mânjoală", Timo a înțeles că nu e de glumă cu dânsa. E nevoie de mai mult de o lecturare pentru a reține detaliile dorite de aceasta. Speră că, totuși, nu o să fie astfel și în cazul romanelor din programă. 

"O țigancă, o evraică, o grecoaică..." repetă Timo, "... strada Preoteselor, Vama Poștei și Dealul... care deal? Sporii! Dealul Sporii! Da, așa era...". Dă drumul la duș și așteaptă să vină apa caldă. Se îndreaptă către oglindă și își examinează fața. "Otilia Pandele, doamna Voitinovici, inginerul Frâncu...". Își stoarce un coș de sub bărbie. Mereu a găsit chestia asta oarecum satisfăcătoare, deși un pic dureroasă. "Elsa este soția cunoscută la berărie, iar Hildegard este iubirea adevărată cu care se reunește". Brusc, clasica melodie de banjo al lui Mumford&Sons răsună din boxa telefonului. Pe ecran apare poza cu el și Ștefan de la petrecerea lui de acum 3 ani: doi puștani de 12 ani cu coifuri de petrecere și murdari de tort Diplomat la gură care zâmbesc larg la aparat. Mereu își propune să o schimbe cu o poză mai actuală, mai ales că Ștefan nu mai are pletele alea până la umăr, dar tot uită, dar de obicei uită lucruri.

- Alo! 

- Alo! Timotei?

- Da, Ștefan! Cu ce ocazie mă suni chiar acum? Nu sunt gata.

- Unde naibii ești? Întreabă dirigul de tine. 

- Acasă! Unde să fiu acum? E 12 și puțin. Azi intrăm la 1. Ești la școală?

- Ce-ai? Bineînțeles că sunt la școală. Trebuia să fim la 12 în fața școlii. Ca să luăm autobuzul să mergem la muzeu.

- Stai ce? Doar nu.. Vai de capul meu de idiot incapabil! Cât de prost să fiu?

- Chiar ai uitat că suntem în săptămâna altfel? Nu pot să cred! Mor! Nu se poate!

- Nu! Refuz să cred așa ceva! Vai de mine! Frate, am citit de trei ori ca prostul "La țigănci" weekendul ăsta doar ca să aflu că e pentru săptămâna viitoare? Mă lași? Îmi vine să mă împușc.

- Nu mai pot de râs! NU MAI POT!!! Oof... Aste e. Vino direct la muzeu! Văd eu cum fac ca să nu îți pună dirigul absență. Oricum, sunt convins că Miss Fărci o să fie mândră de tine. Hai, pa!

- Îți mulțumesc mult! Apreciez! Pa!

Cu o ultimă privire spre ecran, vede cum dispare imaginea cu ei doi. Ștefan e singurul care îi zice pe numele întreg, Timotei. Apreciază foarte mult acest lucru, dar nu i-a spus niciodată asta. Mai deschide o dată telefonul să vadă cât e ceasul. E 12 și un sfert. "Doamne! Cât de prost pot să fiu? Să îmi bag picioarele!". Privind în gol, observă sunetul apei țâșnind în duș. A uitat că a lăsat-o să curgă. Se dezbracă imediat ca să intre în cabină, dar imediat ce pune piciorul, realizează că apa e rece ca gheața. Între timp, boilerul s-a golit de apă caldă. "Băga-mi-aș!".