ANEMONA ( vol 3 )

Confruntarea

***Pentru că nu m-am putut decide din perspectiva cui să fie acest capitol, am decis că cel mai bine este să o fac chiar eu.***

- Ce? Ce ai spus? o întreabă cu teamă Emiliano.
- Fratele tău este ....tatăl Mariei...el este nenorocitul care m-a abandonat! începu să țipe și își băgă mâinile în părul cândva coafat.
Toată familia Sanchez îi urmaseră, stăteau înșirați în spatele lor, fiecare privind situația diferit.
Jorge era șocat că viitoarea lui cumnată este chiar femeia pe care el o iubea și pe care totuși o abandonase pentru că nu a avut curaj să lupte pentru ea, căsnicia și cei doi copii pe care îi avea cu soția sa a cântărit mai mult în balanța responsabilității decât ....ea.
Laura stătea la brațul fiicei sale plângând neștiind cum și ce să spună.
- Te iubesc Caramel! îi declară Emiliano  disperat cu ochii în ochi încă stând în genunchi în fata ei.
- Sttt, nu o spune , nu o mai spune, încearcă să-i astupe gura. cu mâna Anemona plângă.
- Afară toată lumea, strigă cât îl țin plămânii Alejandro.
Șoșotind nemulțumiți că nu vor asista la întreaga discuție, invitații ies din restaurant unul câte unul.
- Hai , Miriam hai să mergem, încearcă din răsputeri Armando să își clintească iubita din loc.
- Nici nu mă gândesc, se smuncește din mâna lui, prietena mea nu va înfrunta singură toate aceste mizerii, aleargă spre Anemona pe care o strânge în brațe cu tristețe după ce o ajută să se ridice în picioare.
- Ea este târfa la care îți petreceai nopțile? deschide gura pentru prima dată Anastasia, soția lui Jorge.
- Anastasia, taci, nu-ți permit să o numești așa , nu-ți permit ai înțeles? se repede spre ea Emiliano.
- Nu-mi permiți? Atunci cum se numește femeia care este stripteuză de meserie, femeia care a încercat să transforme o căsnicie într-o ruină, femeia care îți fura bărbatul noapte de noapte, de ce naiba credeți că ne-am mutat la capătul lumii? Din cauza ei!!! arăta cu degetul acuzator spre Anemona.
- Să intrăm înăuntru, dacă voiam să avem spectatori păstrăm invitații, spune de data aceasta calm Alejandro arătând cu mâna spre ușă.
- Caramel...nu am știut , iartă-mă, te rog iartă-mă, o rugă disperat Emiliano care dintr-o dată se simțea vinovat dar nici el nu știa de ce.
Anemona nu-i mai răspunse de această dată, privea doar în pământ și condusă de Miriam intră și ea din nou în restaurat.
- Ce fel de educație ți-am oferit Jorge? Ți-am spus că familia este sfântă? De ce ai făcut toate aceste lucruri ? Cine te crezi să te joci cu viața și destinul cuiva? îi cere Alejandro explicații.
- Tată....este o greșeală a tinereții...
- Greșeală? Nu fiule, greșeală , mare greșeală este să promiți lucruri pe care nu le poți îndeplini, greșeală este să te joci cu viața cuiva, păcat este să îți abandonezi propriul copil.
- Nu eram sigur că este copilul meu!
Când Anemona auzi ce tocmai Jorge rostise, pentru prima oară se ridică în picioare și îl privi în ochii.
- Știi foarte bine, că renunțasem la tot pentru tine, locuiam împreună și nu ieșeam decât însoțită de tine, cum poți fii atât de laș?
- Ce vă mai place drama, oricum Jorge este soțul meu, tatăl copiilor mei, și ce ți-ai spus dacă nu ai reusit cu el ți-ai ridicat coada în fața lui Emiliano să te scoată din bordelul ăla împuțit?
- Taci scorpie, se repede Miriam spre Anastasia și o apucă de păr încercând să o trântească la pământ.
Cu eforturi mari Armando și Jorge reușesc să le despartă pe cele două războinice.
- Eu nu mai stau aici o clipă, nu mai este nimic de vorbit, iartă-ma Alejandro , Laura pentru întregul circ ieftin pe care târfa asta a încercat să-l facă, țeapă scumpo ți-a căzut masca odată cu cortina în această seară, te poți întoarce în bordeiul tău, în această familie onorabilă nu este loc și pentru tine.
- Anastasia în momentul ăsta taci, voi uita că ești cumnata mea!!! îi vorbește plin de furie Emiliano.
- Încercați să vă liniștiți și să vorbim cu calm, aici nu este vorba doar de Jorge și Anemona ci despre Maria, încerca Alejandro să duca discuția la un alt nivel.
- De fiica mea nu se atinge nimeni! ripostează de această dată Anemona plină de furie.
- Nimeni Caramel, îți jur, după ce ne vom căsători, Maria va fi fiica mea, numele meu va apărea pe certificatul ei de naștere, încearcă Emiliano să-i vorbească cu calm dar atunci când acesta încerca să o îmbrățișeze, Anemona se feri.
- Greșești frate dacă acea copilă chiar este fiica mea atunci eu o voi recunoaște, vorbește Jorge convingător deși soția sa îl putea chiar ucide din priviri.
Anemona îl ocoli pe Emiliano care stătea în fața ei și se apropie de Jorge, îl plesni atât de tare încât, lovitura răsună în întreg restaurantul.
- De fiica mea nu te atingi, pe fiica mea nu o vei vedea niciodată, pentru că ce crezi? Chiar ai dreptate....nu este a ta! mulțumit? Ești absolvit de orice vină.
- Vedeți este o mincinoasă, iar fiica ei o profitoare la fel ca ea ? țipă victorioasă Anastasia , ce v-am spus este o târfa!
Palma Anemonei se îndreptă și spre obrazul Anastasiei , luându-o apoi de păr.
- O târfă știe să-și apere copilul cu dinții, nu te pune cu mine.
- Anemona nu ne poți interzice să nu o mai devreme pe Maria, te rog! se ridică în picioare și vorbi pentru prima dată Laura.
- Până acum nu ați știut de existența ei și ...
- Te rog Anemona, îți jur eu Laura Sanchez că tu și Maria...
- Nu-i promite nimic mamă tu, eu voi fi lângă ele, Anemona va fii soția mea iar Maria fiica mea, intervine Emiliano.
- Emiliano, îmi pare rău ...nu pot să mă căsătoresc cu tine, Anemona își întinde degete să-i mângâie obrazul.
- De ce Caramel? Din cauza lui?
- Nu aș putea trăi cu tine știind că Jorge este fratele tău, nu este drept și corect față de tine și de părinții tăi.
- Nu Caramel greșești, noi nu putem trăi unul fără celălalt și tu știi bine asta.
- Eu ....eu trebuie să plec...se întoarce Anemona și își caută cu privirea prietena.
- Hai să mergem acasă , Emiliano îi pune mâna pe talie.
- Nu, Emiliano ....îmi pare rău!
Înțepenit de durere și furie cu un semn al capului Emiliano își îndeamnă prietenul să o conducă acasă. Stia că acum cel mai bine este să nu o sufoce și să o lese să își revină puțin, îi era frică că dacă va insista îl va respinge și inima lui nu va suporta acest lucru, se va duce un pic mai târziu după ea și va încerca să îi dovedească că ea este aerul și inima lui.
Rămâne în aceași poziție până când aude mașină pornind , moment în care se întoarce cu pumnul pregătit și se aruncă la propriu peste fratele tău.
- Te omor, din cauza ta ....nu-ți permit să-mi distrugi viața!!! îi țipă în fața în timp ce îl lovește fără încetare, încercând să se apere Jorge îl lovește și el la rândul lui destul de puternic, cu greu Alejandro și Arturo reușesc să-i despartă pe cei doi care aveau de gând să se bată până la ultima suflare.
- Vă rog să încetați, Dumnezeule!  strigă Laura înainte a leșina.
- Iubito...
- Mamă....
Strigă toți și se apropie de Laura care zăcea inconștientă pe podea.
- Dacă mama voastră pățește ceva, veți avea de a face cu mine , strigă Alejandro disperat sărutându-si soția.
Profitând de neatenția tuturor Jorge iese din restaurant și se urcă în mașină demarând în trombă.
Oprește mașina în fața blocului cu 4 etaje și coboară din mașină fără să se gândească de două ori.
Anemona rămasă singură în apartament  doar cu fiica ei, plângea și o strângea cu putere la piept.
Deși Armando și Miriam insistase să rămână alături de ea, acesta refuzase categoric.
Ușa lăsată din neatenția celor doi deschisă îi oferă prilejul lui Jorge să intre fără să bată.
- Mai să fie ce mică este lumea...vorbi de această dată Jorge cu aroganța specifică lui, Anemona tresări și se ridică în picioare ținând-o strâns în brațe pe Maria care începuse să plângă.
- Ce cauți aici ? De unde ai știut unde locuiesc?
- Foarte simplu, când am auzit că mă voi reîntoarce în țară, am luat legătura cu paznicul clubului care în schimbul unui transfer bancar mi-a dat adresa ta.
- De ce ? De ce după atâta timp?
Cu fiecare pas pe care Jorge începuse să-l facă spre ea, Anemona făcea unul în spate până când reușește să o îngrămădească într-un colț.
- Pentru că mi-a fost dor de tine pisic.
Intuind că mâna pe care Jorge o ridică ușor spre ea avea să ajungă pe obrazul ei se întoarce cu spatele , Maria simțind și neliniștea mamei sale începând să plângă mai puternic.
- Vreau să o văd.
- Niciodată!!!
- Pisic nu te-am uitat....îi mângâie ceafa și își lipi buzele de părul ei simțind din nou parfumul ei inconfundabil.
- Ce dracu cauți aici, îndepărtează-te imediat ea!