Pe Front

5. Renașterea Și Victoria

Cum am ajuns, m-am odihnit până dimineață și ne-am dus la război. Arma părea mai ușoară decât de obicei. Am scos-o de pe siguranță, i-am pus un încărcător nou și m-am dus cu ceilalți soldați. Am început să împușc inamicii când... buf! O bombă a explodat la 30 de metri de mine. Am căzut pe jos și urechile îmi țâuiau. Mi-am simțit corpul ca o gelatină. O echipă medicală a venit la mine și m-au luat pe targă. Am urcat în camion și ne-am dus la bază. Acolo, nu prea puteam auzi clar, deoarece încă îmi țâuiau urechile. Doctorii spuneau în camion, din câte am putut auzi că eram pe prag de a muri. Pe când am ajuns la bază, îmi recăpătasem auzul în proporție de 90%. Doctorii m-au pus pe o masă și m-au controlat să vadă dacă sunt rănit. Aveam o mână fracturată de la căzătură, și niște amețeli de la explozie, dar în rest eram sănătos. Atunci, mi-am dat seama că războiul aproape se terminase, deoarece era al 6-lea an de război. La știri am auzit că Hitler a fost găsit mort în buncăr. Toți ne-am bucurat și soldații s-au întors cântând imnul Italiei. Am învins. Un singur lucru nu am apucat să fac. Să-l răzbun pe Toni, dar majoritatea soldaților au ucis mulți oameni, ceea ce compensează. Am declarat anul 1945 anul renașterii mele.