Pe Front

3. Captura

Se făcuse zi. Armata oponentă, parcă se făcea mai numeroasă și puternică. Asta a fost. Eu și ceilalți  soldați din șanț am fost înconjurați de forțele inamice. Ne-au dat 2 opțiuni, ne predăm sau murim. Nu am dorit să mor, deoarece aveam o familie acasă, pe care speram să o revăd cât de curând posibil. Am aruncat arma și am ridicat mâinile. Imediat am fost escortat la camionul inamic. După vreo 3 ore am ajuns la închisoarea inamică. Era un loc foarte inestetic, deoarece erau garduri de sârmă ghimpată înalte de 3 metri și pereții mai aveau un pic și mucegăiau. Am fost condus la celula mea, pe care o împărțeam cu ceilalți colegi soldați. Urma să mergem să muncim. Am apucat să mă odihnesc vreo 5 minute, după care a sunat clopotul și toți a trebuit să mergem să muncim pe pământurile închisorii. Am apucat o sapă și am început să sap pământul. Apoi, gardienii veneau și puneau semințe în pământ. De curiozitate, am întrebat un gardian ce tip de semințe sunt. Mi-a răspuns semințe de roșii. M-am gândit că acele roșii se foloseau la cantină. După 1 oră grea de muncă, am fost trimiși la dușuri să ne spălăm de toată murdăria de pe pământ. După ce ne-am spălat, a venit timpul mesei. M-am dus, am luat o tavă, mi-am pus tacâmuri și pâine și am mers de-alungul. Am ajuns la un domn care ne punea un fel de terci gri. Când l-am văzut, mi s-a făcut rău. Nu l-am mâncat. De-aici începuse chinul.