Made in South Korea ; Prințesa razboinică

Capitolul 4

Nu am putut decât să mă bucur că nu am rămas aici ca și floare și să fac parte din grădină. Cine știe cât de sus aș fi ajuns sau dacă rămâneam în viața. Nici nu vreau să mă gândesc la câți clienți respingători primesc aceste fete și sunt obligate să le satisfacă orice dorință sexuală, oricât de murdară este aceasta.

Oribil!

Corpul mi-a tremurat involuntar ca și cum aș fi fost acoperită de zăpadă. Am oftat și am mers spre camera mea, unde aveam să stau la locul meu obișnuit și să-mi petrec restul zilei privind cerul moharat.

— Haneul!

M-am întors spre cel care m-a strigat și când am dat cu ochii de Dean m-am întors repede spre drumul meu încercând să ajung mai repede la scări.

Păcat că brunetul e atât de înalt!

M-a prins cu ambele mâini de talie și m-a tras spre el, eu aproape pierzându-mi echilibrul. Mi-am lipit spatele de pieptul său, iar acesta și-a luat mâinile de pe mine.

— Unde crezi că pleci?

— În camera, am vorbit cu Jessi. am spus fără să mă întorc spre el.

– Am văzut și eu asta, nu sunt orb. spune brunetul iritat. Ai două ore, după cum a spus și Jessi, doar că tu o să folosești acele ore ca să mă ajuți!

— De ce? am întrebat repede și m-am întors spre el.

— Pentru că o să te învăț niște chestii folositoare. Haide!

Dean m-a prins de încheietură și m-a tras dupa el până la ușa ce se afla în receptie. Am intrat și acolo am vazut un mic bar cu trei rafturi pline de băuturi, iar de majoritatea nu auzisem în viața mea și mă faceau să mă întreb dacă o să fiu nevoită să le țin minte. M-am asezat pe un scaun de la bar, iar brunetul s-a dus în spatele acestuia și și-a așezat coatele pe suprafața barului.

— Uita-te bine. mă îndeamnă acesta. Pentru că nu o să fie ultima oară când o să fi aici.

Voiam să spun ceva, dar mi-am înghițit cuvintele în timp ce Dean afișa un zâmbet care mă irită de fiecare dată când îl văd.

— Ți-am spus că o să mă ajuți!

***

— Unde e prăjiturica mea? întreabă blonda uitându-se în stânga și în dreapta după mine. Dulceață, ce faci tu acolo?

— Dean. am spus dându-mi ochii peste cap. A spus că vrea să-l ajut.

— Și cred că am făcut foarte bine. spune brunetul sprijinindu-și bărbia în mână stângă.

— Nu mi se pare corect ca eu să fac curat și tu să te uiți! am spus nemulțumită și mi-am îndreptat spatele.

— Te spuraveghez. Vrei să faci totul greșit și apoi să trebuiască să începi din nou? întreabă lăsându-și capul într-o parte așteptând câteva secunde după răspunsul meu. Exact cum credeam și eu.

— Nu o mai pune la treabă! spune Jessi venind lângă mine. Trebuie să te schimbi chiar acum! În jumătate de oră vin clienții!

Abia acum observasem că Jessi poartă o roche nu foarte scurtă, dar nici prea lungă de culoarea unui măr bine copt. Părul său blond era puțin prins la spate cât să nu îi cada șuvițele pe față. Chiar arată bine. Jessi mereu arată bine.

Am urmat-o pe Jessi până în camera mea, unde am găsit o rochie parcă rupta dintr-un serial istoric pe care l-am văzut mai demult.

— Ce e cu asta?