Viata intr-ale spionajului

Cum a inceput calatoria spre Sankt Petersburg

  Am ajuns la vapor la ora 21. Biletele ne fusesera procurate de Bella si i le inmanase lui Ryan inainte de a se intalni cu mine. Eu aveam cabina 31,iar el 32. Ne-am dus in cabine fara macar sa ne uitam unul la altul, parca nici nu ne cunosteam. Ne-am instalat in cabine cat de bine am putut, caci aveam sa stam destule zile.

  M-am asezat pe pat obosita,iar mintea mea cauta un mod de a le cere scuze Bellei si lui Jack pentru ca le tipasem in urechi( cred ca le-am cam dat o durere de cap). Oare cum sa incep? Hei, imi pare rau ca a trebuit sa auziti toata tarasenia de mai devreme...nu, nu asa ... Poate: Imi pare rau daca v-am dat dureri de cap... nu merge nici asa...off...

  Pana la urma Jack rupse tacerea si zise:

- SSAC-ul a aflat ca cineva a produs o paguba in sistem si le-a  furat datele. Din fericire nu stie inca cine a facut-o. Cei care erau pe urmele tale, Emma, s-au intors la sediul lor. Se pare ca nimic nu e mai important decat acele informatii.

- Si cat va dura sa isi dea seama ca voi ati facut-o? intreba Ryan.

- Cel mult o zi. Va trebui sa va ascundeti de ei cat mai mult, caci acum ca stiu care a fost de fapt intentia Emmei vor veni dupa ea.

- Dar de unde sa stie ei ca noi suntem pe vasul acesta? am intrebat naiva.

- Este singurul care merge direct la Sankt Petersburg. Vreau sa spun ca mai sunt si altele, dar nu direct din Londra.

- Deci trebuie sa stam inchisi in cabine tot drumul ?zise Ryan cam enervat.

- Nu. Ba chiar dimpotriva. Ar trebui sa va pierdeti in multime. Cu cat mai mare cu atat mai bine! incerca sa ne inveseleasca Bella.

- In regula. Asa vom face! spuse serios Ryan.

- Aproape ca uitasem...Cabinele voastre au fost echipate cu toate cele necesare...de la arme pana la haine de purtat in caz ca aveti vreun bal dansant pe acolo. spuse binedispus Jack.

  Cred ca in mintea lor Bella si Jack erau foarte amuzati de faptul ca eu si cu Ryan lucram impreuna, caci ne  apostrofam destul de des: "Nu ai facut cum trebuie...", "Vezi ca ai uitat acolo... chestia aia...stii tu ... oricum al meu e mai bun"(cand am facut odata un proiect). Era mereu amuzant sa ne privesti(parca am fi fost niste copii), iar  Bella cu Jack se prapadeau de atata ras.

- Nu prea am chef sa dansez...

- Nu cred ca l-ai refuza pe Ryan daca te-ar invita. rase Jack.

- Nu m-ar invita oricum...

- Ce te face sa crezi asta? spuse  si Bella razand.

- Pur si simplu asa cred si nu va mai purtati ca si cand el nu ne-ar putea auzi...e jenant.

- Credeam ca nu va pasa cine va aude oricum, avand in vedere ca aproape ne-ati spart timpanele.

- Ne pare rau! am zis noi in acelasi timp.

- V-am auzit de prea multe ori tipand unul la altul...am devenit imuni...bine, de fapt cand am auzit ca incepe nebunia ne-am dat microcipurile jos.

- Le-ati dat jos?! Parca ne-ati zis sa nu le oprim...sa ne auzim mereu unii pe altii. spuse mirat Ryan.

- Crede-ma ca la cat de tare tipati nu era nevoie sa le tinem la urechi ca sa va auzim.

  Cred ca si Ryan era la fel de rosu la fata ca si mine din cauza rusinii. Cu toate astea tot nu ne adresam niciun cuvant.

  Era ora de plecare. Am simtit cum vasul a inceput sa se miste, imaginandu-mi motoarele punandu-se in miscare. Imi plac mult vapoarele. Poate e din felul in care se unduie pe deasupra valurilor si cum plutesc pe deasupra apelor. E o senzatie foarte frumoasa, bineinteles daca nu ai rau de mare.

  Eram foarte obosita. Nu am mai apucat nici macar sa ma schimb. Am adormit fara sa stiu ce imi va aduce ziua de maine...dar fiinca eram un spion in misiune ma puteam astepta la mult pericol si probleme.

     

            ~~~~~