Chapter one
4 februarie,2016
Cercetam fiecare colţişor al camerei spaţioase,cu mare atenţie,căutând ceva care mă va putea ajuta să evit acea întrebare.Nimic în această lume nu mă va putea face să îmi schimb decizia.Era o întrebare ce încă nu trebuia pusă.Chiar dacă au trecut deja doi ani,timpul stârnea şi mai mult dorul şi sentimentul de singurătate.Cu fiecare minut în plus,o fărâmă din sufletul meu pleca în lume,căutând-o pe ea iar inima îmi ardea pe dinăuntru.Făceam schimb de priviri cu persoană din faţa mea.Se uită la mine calm şi aparent plictisit.Puteam să jur că am auzit un oftat adânc,dar eram prea concentrat pe cu totul altceva.Tăcerea apăsătoare dintre cele două fiinţe făcea că orice scârţâit sau orice sunet să se audă uşor.Gândurile îmi invadau mintea,pierzând contactul cu lumea reală.Este greu de crezut atunci când pierzi pe cineva,care cândva,însemna totul pentru ţine.Deşi ai încercat să-ţi dai viaţa pentru acea persoană,nu a fost de ajuns.Acum sunteţi despărţiţi,în două lumi aparent total diferite.De când cu acel accident care a lăsat o rană adâncă în inima mea,mi-am jurat că nici o fată nu va mai putea pune stăpânire pe inima mea,că nimeni nu-mi va alunga vreodată sentimentul de vină pe care îl port de când a murit.Că nu mă voi schimba niciodată,destinul meu este să mor singur,ursuz şi depresiv.Chiar dacă nu sunt genul de persoană care se omoară sau care începe să se drogheze după dispariţia persoanei iubite,nu înseamnă că nu sunt în depresie.Singurele persoane care înseamnă câtuşi de puţin pentru mine,sunt băieţii.Cei patru colegi de trupă,care îmi sunt de 6 ani că şi fraţii.Deasemenea ei sunt cei care au insistat să merg la psiholog şi să mai ies în oraş.Dar degeaba,eu le-am explicat foarte clar că nu voi mai fi acelaşi Harry Styles.E treaba lor dacă nu înţeleg,dar îşi pierd degeaba timpul cu mine.
Am fost trezit din gânduri de către o bătaie din palme alarmantă:
-"Gata Harold.Atât pentru astăzi! Nu uită să iei somniferele şi să mănânci.Te rog să aştepţi aici până am o discuţie în privat cu Louis"
-"Mdea,cum spui tu.." spun eu aparent plictisit,jucându-mă cu fermoarul jachetei
Nu sunt vreun om curios,dar nu am putut să nu aud discuţia dintre Louis şi psiholog:
-"Uite Louis,nu vreau să te sperii,dar Harold nu a făcut nici un progres în aceşti doi ani .Trebuie să faceţi ceva până nu îşi pierde minţile.Astăzi a evitat să-mi răspundă la orice întrebare şi pare rupt de orice legătură cu realitatea."
-"Va rog doctore! Nu îl puteţi lasă aşa.Nu vreau să păţească ceva grav.Ştim cu toţi care ar fi posibilele urmări.." spune Louis cu o oarecare teamă în voce
-"Nu ştiu Louis..mă tem că nu mai putem face nimic cu Harold.Depinde doar de voi sau de o altă persoană să îi schimbe gândirea.Eu am făcut tot ce am putut"
Uşa se deschise iar Louis intră în camera,cu ochii înlăcrimaţi.Îmi făcu semn să mă ridic căci era vremea să plecăm.În general,drumul era destul de tăcut,cu mici suspine sau priviri lungi,dar tăcut.Louis se uită la mine preţ de o clipă,apoi îşi îndrepta atenţia către drum.Am crezut că asta va fi tot,dar:
-"Uite Harry,trebuie să discutăm despre starea ta.." aud accentul britanic specific lui Louis
-"Uite Lou',continui eu,Nu vreau să mai aud bolboroseli de-ale tale.Doar lasă-mă în pace şi vezi-ţi de drum,ok?
Acesta tăcu imediat.Ştiam că îl doare,ştiam că vroia să fiu bine...Dar poate eu nu vroiam să fiu bine! Poate eu vroiam de la el doar înţelegere,cum vroiam de la toţi ceilalţi.Eu sunt acel om care suferă în tăcere şi care nu duce lipsa de ajutor.Eu mi-am acceptat soarta,e rândul lor să o facă.
Restul drumul a fost mai tăcut decât deobicei.De dată asta,Louis nu s-a mai uitat la mine,şi nici eu la el.Pe fundal nu se auzea nici un suspin.Cred că tocmai acum m-am făcut înţeles,şi asta mă face să mă simt mai uşurat.
Am deschis portiera maşini şi câţiva stropi de ploaie s-au strivit de faţa mea,unul după altul.Am întins mâna încercând să-mi confirm bănuiala.Da,plouă.Dar sincer nu ar trebui să mă mire nimic,doar suntem în Marea Britanie.Cu cât mă apropiam mai mult de uşa casei,cu atât ploaia se intensifica,îndreptându-mi părul creţ,îmbârligat.Louis o lua înaintea mea şi îmi deschide uşa,cu capul aplecat.I-am mimat un "mersi" şi am intrat.Am cercetat camera mare şi spaţioasă şi am putut zări 2 siluete stând pe canapea:una ronţăia de zor o pungă de chipsuri iar cealaltă îşi privea plictisit reflexia în ecranul telefonului.I-am ignorat pe cei doi,care îşi fixară privirea spre mine,imediat ce observară că le-am trecut prin faţă.Am continuat să urc treptele fără să mă uit înapoi până în camera mea.Am încuiat uşa cu cheia şi m-am îndreptat spre baie.Cu tot cu haine,m-am aruncat în dus,lăsându-mă uşor în jos şi tresărind când podeaua rece făcu contact cu mine.Am simţit cum vederea mi se înceţoşează şi am simţit câteva picături calde prelingandu-se pe faţa mea.Nu am vrut să opresc duşul,ştiind foarte bine că acele "picături" nu erau cauzate de apă duşului.Am stat preţ de câteva minute bune în dus.M-am ridicat încet de pe jos,cedând toată căldură corpului meu gresiei.M-am îndreptat către dulap,lăsând în urmă mea picături dese de apă.Mi-am luat cel mai mare prosop pe care l-am găsit şi m-am uscat repede.
După duşul răcoritor,mi-am analizat atent biblioteca plină cu cărţi,căutând una necitită.La cât timp liber am avut în aceşti doi ani,mi-am îndreptat toată atenţia către cărţi.Citisem peste 100 de romane din toate categoriile.Cum am constatat că am citit toate cărţile din mica mea bibliotecă,am decis că e timpul să merg la bibliotecă,pentru a mă aproviziona.M-am schimbat în haine noi,şi am coborât jos,în bucătărie.Mi-am luat cheile maşinii mele de pe blat şi am plecat.Am putut auzi în urmă mea "Harry,unde te duci? " sau "Stai Harry,nu poţi pleca,plouă!" dar nu prea mi-a păsat.Am intrat în maşină,închizând uşa în urmă mea.Am pornit motorul şi am luat-o la goana prin oraş,căutând biblioteca.[...]
Cercetam fiecare carte cu atenţie,căutând-o pe cea perfectă.Eram deja la ultimul raft,fără nici o carte în mâna.Aici erau aceleaşi cărţi pe care le aveam eu în bibliotecă.Credeam că voi pleca de aici fără nimic preţios,când o carte destul de interesantă intră în raza mea de acţiune.Prinsă între alte cărţi,am apucat să citesc doar titlul "Pradă de război vol I".Titlul mă captivă din prima şi eram hotărât să citesc acea carte.Dar când să trag de carte în partea mea,am realizat că o persoană trăgea de ea la polul opus.Era o bătălie pe o carte! Mi-am pus toată forţa în mâna dreapta,şi am reuşit să câştig cartea.În sinea mea mi-am zâmbit învingător,dar în realitate nu aş arata niciodată asta.
Examinăm cartea din toate unghiurile şi am observat cu coadă ochiului o privire tristă şi bosumflată în faţă mea.Era o faţă cam de înălţimea mea,cu părul lung şi castaniu la vârfuri,coborând un blond mai arzător că soarele.Ochii de un albastru cristalin pe care ai fi vrut să îi priveşti o viaţă întreagă,fără să te saturi.Am observat că se pregătea să spună ceva,aşa că mi-am îndreptat atenţia către ea:
-"Oh se pare că nu sunt singură persoană care a pus ochii pe carte" chicoti fata
-"Poţi să o iei tu,eu voi caută altă carte" încercând să schiţez un zâmbet,dar nu-mi iese prea bine
-"O nu,te rog.Ai câştigat-o! Şi în plus,eu o pot citi după ce o returnezi" îmi înmânează cartea
-"Ok,mersi..." iau cartea,făcând o pauză
-"Jade,Jade Andrews" spune ea,întinzând mâna politicos
-"Harold,Harry mai pe scurt Styles" îi strâng mâna prieteneşte
-"Încântată de cunoştinţă Harry mai pe scurt Styles!" chicoteşte ea
-"Păi,uhm,eu trebuie să plec,pa Jade" spun eu îndepărtându-mă de ea
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Heei unicorns,here is Axii Styles :3 . Aceasta e prima mea poveste pe wattpad,aw. Nu sunt prea mulţumită de primul capitol,dar vă promit că următorul va fii mult mai bun. Am preluat câteva idei din The fault in our stars,pentru a îmbunătăţi această carte. . . Btw,sper să va placă! Dacă aveţi sugestii,păreri,critici etc să le lăsaţi într-un comentariu,mai jos :3
PS: În caz că v-am indus în eroare cu povestea lui Harry,voi face un capitol special din perspectiva lui Louis,unde vă va explica detaliat tot ce s-a întâmplat!
