24.

2.4K 216 15
                                    


           Trecuse aproape jumătate din film, iar eu adusesem alta punga cu floricele. Am încercat sa iau câteva, iar Ross a făcut același lucru, prinzând în loc de floricele, mana mea. 

        Am zâmbit, fără sa mă vadă, scotand apoi mâinile din punga, dar încă rămânând împreunate. Mi-am dat seama ce făceam, din nou, așa ca ne-am despărțit mâinile.

         — E cam ciudat, nu? întreb mai jenata ca oricând.

          — Ă...nu și dacă nu vrem sa fie ciudat.

        — Eu nu vreau.

       — Da, nici eu.

       Am lăsat amândoi capul în pământ, urmând câteva momente lungi de tăcere.

        — Crezi ca ar trebui sa...ă...stii...sa...

         Începe el, făcând pauze după fiecare cuvânt.

        — N-nu știu...

       — Ar trebui sa fim...stii...împreună? întreabă privindu-ma când pe mine, când podeaua.

       — Ă nu, nu știu, adică...Ar trebui? întreb, dându-mi o palma mintala și vrând în momentul ăla sa dispar.

        — Pai...nu...are ce sa se întâmple rău, nu? întreabă.

          Dau din cap afirmativ, desi nu știam exact ce sa spun. Il plăceam pe Ross. Extrem de mult. Și el mă plăcea pe mine. Dar eram prieteni. Și totuși, ce contează? Nu?

          Ne-am așezat înapoi,  pentru a urmări filmul în continuare. Blondul si-a așezat o mana după umerii mei, tragandu-ma mai aproape de el. Încă era ciudat, iar inima îmi bătea foarte tare.

       

Seven's Heaven Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum