Ruinele Umanității

Pancake

   La lumina lunii,  într-un cartier marginal din Memphis,  se plimbau pe o străduță  un tânăr și un câine lup.  Omul se camufla ușor în ambientul nopții.  Era îmbrăcat numai cu haine negre.  Avea părul negru,  bezna răsărea din ochii săi uscați,  lipsiți de strălucirea vieții,  chipul său palid nu transmitea nicio emoție, părea mort.  Privirea sa ofilită urmărea giumbușlucurile lui Pancake.  La gâtul său flutura o eșarfă verde ce avea înscrisă pe ea litera "P".  Câinele era atât de vesel încât parcă trăia atât pentru el cât și pentru stăpânul său. 

   Fusese o vreme când tânărul, Blake Kalson,  se bucura de viața sa, iar chipul său era gingaș și ochii săi  reflectau numai bucuria vieții.  În anii copilăriei sale era doar un puștan obișnuit ce se ținea cum trebuie de carte și se bucura în aș  petrece timpul cu cei din  clasă. Bryan era coelgul său de bancă și totodată cel mai bun prieten. Se jucau atât la școală cât și după ore. Nu era zi în care măcar să nu vorbească puțin unul cu cealălalt, atât față în față cât și la telefon. Temele și le făceau mereu împreună.  Dormeau unul în casa celuilat, nu conta unde.  Casa lui Blake era și casa lui Bryan și invers. Își jurase unul celuilalt prietenie pe vecie și indiferent de obstacole nimic nu îi va putea despărți.

   Totul fusese frumos în viața tânărului, până în seara ce a avut să schimbe totul.  Abia începuse vacanța de vară, iar cei doi stăteau împreună la fel ca în celelalte zile. Bryan primise niște bani de buzunar de la mama sa și dorea să-și cinstească prietenul cu niște dulciuri.  Magazinul de dulciuri era destul de departe de casa lui Bryan.  Cei doi plecaseră cât mai repede posibil știind că soarele va apune curând.  Era deja noapte când ajunseseră la magazin.  Era pe punctul de a se închide.  Bryan dori să împartă banii în mod egal însă nu știa ce sumă era în buzunarul său.  Știind că nu e bine ca niște copii să numere banii în pubilc, noaptea,  aceștia se retraseră aproape de magazin între niște blocuri.  Credeau că acolo lumea  nu o să-i observe.  Nu avea mai mult de 10$ la el,  însă acești bani erau suficienți pentru un turmentat pentru a mai cumpăra un pahar de alcool. Copiii erau siguri că nimeni nu îi vede, și fiind preocupați cu împărțirea banilor nu observaseră că cineva se apropia de ei. Când îl vazuse era deja prea târziu, amândoi fuseseră prinși de gura de palmele aspre ale tipului și îi trase după el și mai tare în bezna dintre blocuri.  Văzând că banii sunt la Bryan, își puse ambele mâini pe acesta. Încercând să-și salveze prietenul, Blake se aruncă peste bețiv, însă un pumn greoi îi lovi fața din plin șî il aruncă înapoi. Abia se ridicase de pe asfalt, nasul și gura sa sângerau, iar unul din ochii săi refuza să se mai deschidă.  Din fruntea sa sângele său se scurgea ușor. Bryan țipa,  iar bețivul scoase un cuțit pentru a opri glasul copilului. Când îi văzu lama ce strălucea  în întuneric, un gând disperat îl fulgeră pe Blake "O să mă omoare, trebuie sa fug! ".  Fugi dezechilibrat, sângele de pe fruntea lui se amesteca cu lacrimile din ochii săi ce îi ofereau o privire roșiatică în ceață. Lacrimile vișinii se vărsau în continuare pe chipul său, până la gât unde erau absorbite de gulerul hainei ce căpăta ușor ușor o culoare roșiatică. Se împiedica de multe ori însă disperarea îl ridică în picioare.  În tot acest timp nu auzea altceva decât țipetele lui Bryan,  ce erau din ce în ce mai puternice,  deși copilul se depărta.

   Deodată strigătele puternice ale lui Bryan se opriră din a mai fi auzite de urechile prietenului său. I se opri respirația,  simțea că ia foc pe dinăuntru. Căzu în genunchi,  ochii săi îl usturau și își simțea gâtul uscat și strâns. Pe asfalt se scurgeau lacrimi roșii, iar prin mintea sa trecea gândul celor doi "Prieteni pe vecie și  indiferent de obstacole  nimic nu ne va despărți. "

   -Am fugit și l-am lăsat să moară,  l-am dezamăgit!  Mi-am dezamăgit cel mai bun prieten!

   Plângea disperat, iar sângele continua să curgă.  Se prăbuși la pământ lipsit de puteri.  Privirea roșiatică se încețoșa și mai mult și devenea din ce în ce mai neagră. Se mai uită o dată la lună și spuse.