Sacrifice • Larry Stylinson Fantasy AU

Capitolul al II-lea

                   Capitolul al II-lea • Foc

Pentru Louis și poporul lui de "pitici" plecarea spre Sybetyl era o adevărată neplăcere, nu că nu le-ar plăcea capitala, dar erau un popor tare comod acolo, la capătul lumii. Lulabel era poate cel mai îndepărtat sat al Fantasiei, iar ei se mulțumeau cu asta, oricum în orice alt ținut erau luați în râs din cauza picioarelor mai scurte. Nu erau pitici propriu-ziși ci, din cauza unor schimbări de peisaj, cu multe milenii în urmă, strămoșii lor suferiseră o mutație pentru a se putea cățăra mai ușor și a fi mai ageri pe versanții abrupți ce se formaseră. Doar pentru că nu aveau picioare lungi ca cei din popoarele mai apropiate capitalei nu însemna că trebuiau tratați ca niște bufoni de curte.
Acum, înțelegerea noastră umană a geografiei pământului este infimă pe lângă ceea ce ascunde regatul Fantasiei și nu pot nici indica cât de cât un loc pe harta noastră umană.
Era un tânăr sprinten și ager, cam scund într-adevăr, dar deja am trecut peste caracteristica asta. Parul moale, de culoarea caramelului, era aranjat de Louis în fiecare dimineață, însă din cauza umidității ajungea mai mereu pleoștit pe o parte, lucru care îl enerva la maxim.
Făcând o retrospecție a lucrurilor întâmplate în ultimul mileniu, nici măcar nu-si putea aminti cum ajunsese conducător, doar era dintr-o familie modestă de cavaleri. Când mama lui încă trăia, căci fusese ucisă cu mult timp un urmă într-o bătălie, îi spunea mereu ca ochii lui vor conduce, nu înțelegea ce voia să spuna, dar râdea de gândurile ei mărețe. Ce tot atâta mirare, sunt doar niste ochi cu o culoare mai rară, de parcă nu mai văzuseră aur.
Oricum, datoria îi chemase în Sybetyl deci vrând-nevrând și-au părăsit umilele locuințe și au pornit în acea călătorie.
Capitala era într-adevăr frumoasă, decorată pentru cea mai importantă sărbătoare. În momentul în care îți lăsai în spate pădurea normală și intrai în teritoriul Sybetylului puteai simți cum puternica undă ce proteja orașul de pământeni și inamici trecea prin tine, avertizând gărzile regale "Eu sunt Louis din Lulabel iar acesta este poporul meu" se închină băiatul umil, anunțându-și identitatea si o voce, ca o soaptă, s-a risipit prin pădure "Bine ai venit", era vocea Reginii Albe care vazuse în viziune cine erau intrușii.
Pădurea scaieților înconjura toată capitala  și o potecă se forma spre centrul orașului atunci când cineva era primit înăutru, pentru a-l ajuta să se orienteze. Niciodata până atunci mai văzuse o pădure atât de frumoasă, de o liniste aproape înfricoșătoare, doar din când în când se mai auzea o gaiță cântând sau harpiile, garda ariană, survolând cerul din apropiere în căutarea oricărui pericol.
Zănele micuțe zburau grăbite ici-colo în încercarea de a termina cât mai repede pregătirile pentru marea seară.
Louis învățase, desigur, ca oricare alt locuitor al Fantasiei, despre profeția ce avea să se împlinească în seara aceea, însă îl deranja toată acea fastuozitate.
Când în mâna Reginii Albe s-a materializat Cupa el și sătenii lui au recunoscut-o. Fusese făurită din materialul cerului și dăruită poporului lui din vremi imemoriale. Întreaga ceată de îngeri ce păzea acum Cerul se născuse mulțumită acestei Cupe, iar întreaga Divinitate era restrânsă în esența ei. Născută din Cer pentru Cer.
Brusc din față a pornit o șușoteală, toată lumea era în stare de șoc. Regina albă a ridicat ușor mâna ei firavă, dar care conținea atâta putere și a indicat pe cineva, mulțimea s-a îndepărtat rapid făcând loc privirii reginei.
Lumea parcă s-a oprit în loc când un băiat masiv a înaintat. Era destul de tânăr și îmbrăcat foarte gros, asemănător eschimoșilor, trebuia să fie un Fiu al Recelui. Speriat și-a scos gluga de pe cap și a îngenunchiat.
Avea un păr lung, cârlionțat și brunet și trăsăturile cele mai fine din lume. Ochii lui îi aminteau lui Louis de proprii, o flacără ce arde mocnit, fără oprire.
"Profeția a vorbit, închinați-vă noului rege al Fantasiei. Focul din el ne va salva."
Era oare posibil ca profeția să fi decretat un fiu al lui Adam?
___________
Mi-ar plăcea tare mult să știu părerile voaste despre această poveste căci tocmai mi-am amintit de ea.
Sper că v-a plăcut și această introducere.