SCOROSE in ascunderea intunericului

I can't love him...

Rose Pov.
Ma trezesc pe unul din paturile de la infirmiere cu părinții mei în fata, tată s-a abținut să nu planga se pare, dar mama nu...
-Hermione, s-a trezit!
Mama si-a ridicat capul din palme și să zambit.
-Oh doamne, cum te simti? Esti bine?
-Sunt bine, un pic amețită. Ce s-a întâmplat?
-Din câte a spus Ginny, un blestem Avada Kedavra se îndrepta spre tine, iar cineva din mulțime l-a aplanat, dar tot te-a lovit și ai ajuns așa...in coma.
-Sincer, mai bine decât să mor.
-Ai grija, Rose, multi devoratori sunt încă liberi și ar face orice ca să ne omoare pe noi și moștenitorii noștri. A spus tata ingrijorat
-Deci... a fost un devorator?
-Asa credem, dar nu știm sigur...Lasa asta acum, odihneste-te.!
-Când voi fi externată?
-Având în vedere că ai stat în comă o vreo 5 zile, Madam Pomfrei a zis ca maine. Pă scumpo și fi atentă!
-Am sa fiu, promit! Va iubesc.
-Paa!
Pe ușa intra Madam Pomfrei și un zâmbet larg pe fata.
-Ma bucur ca te-ai trezit, draguta, sper ca ți-au spus părinții tăi ca maine te poti întoarce la ore.
-Da, mi-au spus. Multumesc pentru tot!
-Cred ca mai întâi ar trebui să mulțumești domnului Malfoy! El a aplanat acel blestem, dar sti că a nu am putut spune a asta de față a cu tatal tau. Familia ta si familia Malfoy nu...
-Stiu, multumesc mult! Am sa vorbesc și cu el.
Madama Pomfrei iese și și intră... fix Scorpion! E buna zicala: "Vorbesti de lup și lupul la usa"
-Ce te aduce pe aici!, Malfoy??
-Pai, Weasley, cred ca tu ai sa a imi spui ceva!
-....
-Haidee!
-Off... OK... Multumesc ca mi-ai salvat viața.
-Ce ai spus? N-am auzit =))
-Nu mai repet, Malfoy.
-Sunt multumit oricum.
-Chair dacă nu erai, tot nu o mai spuneam.
-Incapatanata...imi place! =))
Ma uit la el încruntat.
-Haide!, Weasley, stiu ca ma vrei. Aproape orice fata din școala asta ma vrea.
-"APROAPE", Malfoy!
-Tu esti printre ele... te se duc mult pre ușor.
Se apropie de mine, astfel încât îi pot vedea ochii aia perfecți ca două nestemate. Noroc ca m-a salvat Madam Pomfrey.
-Malfoy, lasă fata s-a se odihnească. Are nevoie să stea întinsă! Du-te fututa la ore!
-Ne mai vedem, Weasley! imi șoptește el și apoi imi face cu ochiul. E arogant, frate. Ma enerveaza! Dar ochii aia te fac să uiti de tot. Gataaaaa Rose, scoate ti-l din cap!
Incerc să ma odihnesc și să uit de tot...

Scor. Pov.
Încăpățânarea lui Rose e enervanta, dar în același timp o ador. Cred ca imi place de ea și o voi face a mea. E probabil prima fata care imi place asa, ea a e unica și nu mai las până nu o voi face și pe ea s-a ma placa. După ore am să vorbesc cu Al despre ea, poate imi da niște sfaturi. Și trebuie să aflu cine îi vrea râul, nu cred ca va exista cineva care s-o apere mereu, iar dacă are legătură a cu familia Potter-Weasley e și mai rău.
Orele au decurs normal, foarte plicistitoare...mai ales la Istoria Magiei...mi se pare cea mai tâmpită ora
Eram cu Albus în camera sa ne odihnim după ore( camerele sunt de două pers., iar eu si al impartim aceeași camera)
-Auzi?
-Din 2001...
-Foarte amuzant! Voia am să te intreb în ce relație esti cu Rose?
-Nu prea bună de când m-am împrietenit cu tine, nu îi convine ideea. De ce?
-Ummm...eu... pai...Nu stiam ce s-a inventeze
-Oh doamne! Iti place Rose!!
-Ok...ok... dar nu îi spune! Te rog!
-Promit! =))
-Voiam să te intreb cum o pot face sa simtă același lucru...
-Pai...aporpiete și tu de ea, stiai mai mult lângă ea până o să te observe...nuj ce ai putea face mai mult. Ai putea incerca porțiunea dragostei!
-Nu vreau sa fie prin magie...vreau sa fie real.
-Atunci fa cum am spus!
Al are dreptate! De mâine ca-n o vor externa imi voi pune planul în aplicare.
După ce luam cina, eu si Al stăm pe telefon. Am fi vrut să o vizitam pe Rose, dar Madam Pomerelia nu ne-a dat voie...deci a așa s-a dus o zi plictisitoare și obișnuită.
Am încercat să adorm, însă nu prea putea am. Ma gandeam la Rose, cred caa mai mult ma seducea ea decât o seduc eu...prea usor...

*Scuze pentru greșelile gramaticale*