Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 52

  —Asta trebuie sa se opreasca chiar acum. Spuse el si apasa clanta usii, apasand cu putere si deschizand-o. Ii auzi pe cei doi incercand sa il opreasca, dar era prea tarziu. Wendy se opri brusc la cativa metri de usa, privindu-l pe Harry socata. Marge iesi afara, punandu-se in fata lui Harry pentru a-l opri din a face vreo prostie. 

Wendy isi plimba privirea de la Harry, la Marge, intelegand brusc tot ce se intampla. 

  —Deci a ta era masina! Ce i-ai spus? Tipa la Marge, gesticuland cu valiza spre Harry. Marge deschise gura pentru a raspunde dar Harry nu o lasa sa ajunga mai departe.

—Totul, Wendy! Toata mizeria pe care i-ati facut-o! Distrugeti oameni si vieti si nici macar nu va pasa! Tipa Harry si vazu cum din casele vecine incepeau sa iasa oameni, alarmati de tipatul lui. Marge ii sopti sa se calmeze, dar ii era imposibil. 

—Nu stii nimic, Harry, absolut nimic! Asa ca o sa te rog sa stai departe de tot! Ii raspunse Wendy, nervoasa.  

  —Sa stau departe?! Nu o sa stau cat timp Ann' a acolo, si poti sa ii spui asta si directoarei! Nu o sa ma opresc pana cand nu o voi scoate de acolo, pe ea si pe ceilalti, si pana nu o sa va vad institutul inchis si pe voi in inchisoare! Riposta Harry si ii auzi pe ceilalti icnind. Kai il apuca de mana, in semn de avertizare. Dar furia lui Harry ajunse la cote maxime. 

Fu socat total atunci cand Wendy incepu sa rada, privindu-l ca pe un copil mic si prost. Acest ras nu putea fi nimic bun, Wendy nu ar rade niciodata asa in fata lui daca nu ar fi fost ceva rau care sa il afecteze pe Harry in spate. 

  —Atunci, Harry, da-mi voie sa iti spun sa iti abandonezi misiunea eroica, pentru ca Ann' e moarta, iar tu nu ai facut nimic si nici nu vei face. De asta am venit aici, sa ii aduc lui Marge un mic cadou de condoleante. Spuse si arunca valiza, care cazu la picioarele lor. Din cauza contactului puternic, aceasta se deschise, iar mai multe bacnote valoroase zburara, imprastiandu-se peste tot. 

Harry o auzi pe Marge tipand si plangand si pe Kai cum o apuca repede de brate, impiedicand-o sa se prabuseasca in fata usii. Il auzi pe Kai incercand sa o linisteasca. Ii auzi tocurile lui Wendy indreptand-se spre masina, inca razand. Auzi vecinii lui Marge vorbind si venind spre Marge pentru a o linisti. 

Harry auzea totul, dar nu pe el. 

Nu isi mai auzea gandurile, constiinta, nu isi mai auzea inima, desi o simtea batand in piept mai tare si mai dureros ca niciodata. Amintirea ei in celula, in apartamentul lui, mancand si uitandu-se la desene, ochii ei, glasul ei, il acaparara pe Harry din toate partile. Parca o vedea in fata lui, vie, uitandu-se la el cu ochii ei mari si frumosi, corpul ei micut tremurand usor in timp ce venea spre el. Mainile incepura sa ii tremure, respiratia lui o lua razna.

Masina lui Wendy demara, indepartandu-se repede, lasand in urma ei doar durere si lacrimi. Simti o mana pe umarul sau si Kai ii aparu in fata, avand o privire trista. 

—Imi pare rau-

—Nu. Nu o spune. Il intrerupe Harry strangandu-si ochii. Nu, era imposibil ca ea sa fie moarta. Ann' a lui nu era moarta. Micuta lui Ann' nu era moarta. 

—Harry, trebuie sa-

—Nu e moarta, Kai! 

Inuitia lui Harry era clara. Ann' nu putea sa fie moarta, insa era in pericol. In mare pericol, iar el trebuia sa ajunga la ea cat mai repede, inainte ca Wendy sau directoarea sa ii faca ceva. 

—Asculta-ma cu atentie. Vreau sa te duci acasa imediat, explica-i mamei tot ce se intampla si spune-i sa sune la politie. Du-o pe Marge acasa la noi, Mira poate sta cu ea. 

—Dar Harry, ai auzit ce a spus Marge, politia nu o sa faca nimic! Ii spuse Kai tensionat de tot ceea ce se intampla. 

—Poate ca institutul blestemat nu e trecut pe teritoriul din San Francisco, dar cetatenia mea e aici, sa le spuna ca sunt ranit, atacat, sa trimita politia si ambulanta. Vorbi Harry repede si dori sa mearga spre masina, dar Kai il opri din nou.

 —Harry, ce ai de gand sa faci?!

—Sa termin o data si pentru totdeauna toata tarasenia asta. Astazi o scoatem pe Ann' si inchidem institutul, dar am nevoie de tine pentru asta. Esti cu mine? Inima lui batea cu putere in timp ce astepta raspunsul lui Kai. Nu era cel mai bun plan, era posibil sa esueze, insa nu mai avea de gand sa stea si sa astepte. Trebuia sa actioneze acum, folosindu-se de orice. 

—Sunt cu tine. Ai gria, Harry. Ii spuse Kai si Harry nu avu nevoie de mai mult. Alerga pana la masina parcata in fata casei si urca repede. 

Lua o gura mare de aer inainte sa porneasca motorul si sa apese cu putere pedala de acceleratie.

Ne citim la capitolul urmator!