Iubind indirect P I

C.24.De ce nu te-am ales pe tine

-Nu spune asta, si imi intinde un servetel, cand sunt langa tine restul pentru mine este secund, ma simt liber, linistit si prind o energie pozitiva langa tine, imi place sa te am alaturi...asa ca putem  merge oriunde vrei.

Calmul de care da dovada si vorbele lui ma linistesc, imi place faptul ca tine cont de prezent, ca nu se complica, face lucrurile sa fie atat de simple, compania lui imi face si mie bine, ma simt sigura pe mine, imi emana incredere.

Cu Mark simt o atractie de moment insa cu Richard este altceva.

Pentru o clipa ochii mei il căutau pe Mark prin geamurile mari ale localului, vroiam sa vad pe unde este, sa pot pleca neobservata.

-Putem sa coboram pe aici si  sa iesim prin gradina din spate, ajungem fix langa parcare.

-Nu este cazul, incerc sa par indiferenta, nu vreau ca prietenul tau sa se supere pe noi ca plecam pe furis, fara sa ne luam ramas bun.

-Nu imi este chiar prieten, plus ca nu tin la ce crede el, eu am venit alaturi se tine si oarecum  pentru noi, imi spune zambind.

Ii zambesc la ceea ce imi spune, ma prinde de mana si coboram, iar in doar cateva minute ajungem la masina. Imi deschide atent usa, apoi mi se alatura.

-Unde vrei sa mergem?! ma intreaba curios.

-Nu prea stiu, alege tu.

- Perfect atunci, imi zambeste si porneste masina, spre sa iti placa. Pentru mine este unul din preferatele mele.

Starea mea de bine incepea sa reapară, faptul ca am plecat de acolo m-a ajutat si ca Richard a fost înțelegător fara sa ma întrebe sau sa insiste cu motivul pentru care am vrut sa plec.

Pe drum mi-a povestit despre cum a ajuns sa-si dorească sa devina doctor. Este o persoana hotarata, ambitioasa, luptatoare dar si grijulie, calma... motivatia lui a pornit de la starea nu prea buna de sanatate pe care a avut-o mama lui.

Felul cum vorbeste imi da de inteles ca nu mai este printre noi. A murit de tanara, din cauza ca boala ei  nu a fost depistată la timpul potrivit, simptomele erau insa in momentul cand s-a afla despre ce era vorba, era deja prea târziu, era ceva pe sistemul nervos din ce am inteles.

Incapacitatea doctorilor de atunci la ambiționat sa devina printre cei mai renumiți medici.

-Gata, haide repejor.

Ma prinde de mana si ne grabim sa intram, era o cafenea simpla, nu foarte mare cu mese din lemn impletit si sticla.

Canapele tot din lemn, tapitaria fiind cu imprimeuri florare sau pur si simplu verzi, mai mult decat placut vizibil tonul si zambetul lui Richard mi-au atras atentia.

Ne apropiem  bar si vorbeste cu o fata frumoasa, inalta, bruneta cu ochi verzi, sa ne aduca cate un ceai la locul lui, ii zambeste si plecam.

-Cum ti se pare?! ma intreaba emotionat.

-Este superb, nu stiam de cafeneaua asta, cred ca va devine si locul meu preferat, ii spun zambind.

Am mers impreuna intr-un fel de separeu, in spate erau geamuri imbracate cu perdele curgatoare in nuante de verde, iar in fata aveam o usa culisanta ce iti oferea acces la o grădină, plina de flori. Era luminata cu candelute prin diferite locuri frumos pozitionate pe formele din lemn pentru a crea o atmosfera de povesti, iarba si florile sub lumina lunii erau piesa principala.

-Imi pare rau ca a trebuit sa plecam asa repede, spun dezamagita incercam sa-mi gasesc cuvintele potrivite pentru ai explica.

- Nu trebuie sa-mi dai explicatii, bănuiesc despre ce este vorba, nu vreau sa-mi spui nimic ce te-ar face sa te simt incomod. Vreau doar sa stii ca eu vad in tine o persoana deosebita, unica si daca as stii ca te-as fi facut sa te simti asa, cum te-ai simtit la local, cu siguranță as fi crezut ca nu te merit. Nu mi-as permite mie sa fac acesti ochi superbi, ai tai, sa fie tristi, sa plângă.

Taceam si ascultam cuminte lucruri care imi făceau bine in momentul respectiv, lucruri care imi dădeau putere si incredere in mine.

Privirea lui era blândă, iubitoare, protectiva era frumos, ochii lui erau luminosi, fericiți, nu intelegeam ce ma oprea din a nu ma îndrăgosti in mod ireversibil de aceste barbat.

Sa simt acea dorință pentru el, acea nerabdare de a ma saruta, acele atingeri, apropieri.

-Nu e nevoie sa zic altceva in plus, cred ca stii foarte bine ce parere am despre tine si in ce mod te privesc. Asu ai noroc ca il ai pe Joy, ca altfel cred te-as fi curatat zilnic, poate doar sa iti las flori si sa plec, insa stiu ca este loial si protejandu-te, sa zic asa, ma da de gol si nu as vrea sa ma doctoricesc singur.

Ma pufnește râsul la spusele lui, felul in care mi-a zis era sincer si chiar parea o problema pentru el, Joy, era dragut ce-mi zicea, poate chiar mi-ar fi placut sa faca ce mi-a zis.

-Richard iti multumesc pentru seara asta, apreciez enorm relatia pe care o avem si cel mai mult faptul cum vezi  tu lucrurile si cum le abordezi...

In cele din urma am plecat spre casă, drumul a fost  linistit mi-a povestit ca va pleca intr-o delegație de curand, iar cand se va intoarce sa revenim la cafenea sa povestim. Ajunsi in fata usii, ii multumesc  inca odata si il sarut pe obraz, am simtit sa fac asta din apreciere pentru ce persoana  este, mi-a zâmbit si a plecat privind  de cateva ori înapoi.