Omul negru Vol. 1

Capitolul 24

Gura sa ma devoreaza cu foame. Innebunesc dupa aceste senzatii traite in bratele lui. Ma topesc.

Imi baga o mana in par si-mi trage capul brusc pe spate, iar cu cealalta mana, imi atinge usor gatul. Fiori! Simt fiori pana in adancul sufletului.

Dupa o secunda in care ma priveste in ochi cu patima, revine asupra buzelor. Mi se suge, le linge si le musca, pana incep sa tremur.

Picioarele nu ma mai asculta si-l trag mai spre mine. Intre el si perete, cu o mana infasurata in jurul mijlocului, nu am cum sa cad.

Ma concentrez pe sarut si la limba lui care ma gadila usor pe cerul gurii.

Unde a invatat sa faca toate astea? Cum de stie unde trebuie sa ma atinga ca sa ma topesc?

- Olivia?!

Nu ma lasa. Te rog din suflet, nu ma lasa asa si tocmai acum. Mi-as vinde sufletul diavolului ca sa pot sa ma bucur de aceste senzatii in continuare.

Incerc sa ma prind de el mai bine, sa nu-l las sa se indeparteze, dar nu pot.

Imi desprinde usor mainile din jurul gatului sau si pune distanta intre noi. Mica, dar exista si eu vreau sa plang.

- Nu e bine iubito.

Stiu ca nu-i bine ce facem, dar se simte minunat si nu-s dispusa sa renunt atat de usor la toate senzatiile care m-au cuprins.

Imi las capul in jos rusinata de respingerea lui si ranita. De ce nu poate sa ma vada mai mult de atat? De ce ma respinge de fiecare data si dupa cateva momente magice petrecute in bratele lui, ma alunga cu vorbe grele?

Stiu ca asta va urma. 'Pleaca Olivia si uita tot'! De parca ar fi atat de usor.

De parca mie imi place situatia in care sunt sau sa ma chinui asa. Nu-mi place, dar daca am cazut in plasa lui, ce mai e de facut? Vreau sau nu sa recunosc, m-am indragostit ca ultima fraiera si tanjesc dupa sarutarile lui.

Imi ridica usor capul si ma priveste in ochi. Niciodata n-am fost buna la descifrat ceea ce privirea exprima, dar acum cred ca e si el ranit. Asta vreau sa cred ca exprima ochii lui. Chin.

- De ce plangi?
- Nu plang.
- Dar vrei sa plangi.

E adevarat! Vreau sa plang pentru ca am permis sa ajung in starea asta. Vreau sa plang pentru ca ma doare. Vreau sa plang pentru ca sunt o doua femeie si pentru ca acum va pleca din bratele mele in ale ei si-i va spune cat o iubeste.

De ce nu pot sa fiu eu in locul ei? Fiindca nu-s schiloada sau psihopata?

- Nu plange micuto!

Imi sterge cu degetul mare o lacrima razleata care curge pe obraz.

- De ce nu ma iubesti ca pe ea?

Privirea i se intuneca brusc si orice urma de suferinta dispare. Am sucit cutitul in rana, i-am amintit de marea lui iubire.

Sunt dezamagita de mine. Am ajuns o proasta.

- Nu stii despre ce vorbesti.
- De ce ma chinui daca o iubesti pe ea? De ce nu ma lasi linistita si ma dai peste cap de fiecare data? De ce ma saruti si apoi ma alungi? Ce vrei de la mine?
- Olivia...

Lacrimile de durere se transforma in lacrimi de furie. De ce il iubesc ca o proasta, daca stiu ca are pe altcineva? Cum dracu am permis sa decad atat de tare?

- Lasa-ma in pace, Damon. Stiu si eu cum ma chema, nu trebuie sa-mi repeti numele. Tot ce-ti cer e sa ma vezi ca pe Clink, las-o pe Olivia. Ea e doar pentru prieteni, pentru oameni ca tine, care doar isi bat joc, prefer sa fiu Clink. Si te rog sa ma lasi in pace. Nu te mai apropia de mine si in nici un caz sa ma mai saruti.

Il imping si ma grabesc spre usa, dar imi taie calea si-mi blocheaza accesul cu exteriorul. Imi sterg lacrimile. Nu trebuie sa stie cat ma doare.

- Nu-mi bat joc, vorbesti prostii, esti doar un copil care nu stie nimic despre viata.
- Bine. Lasa-ma in copilariile mele si pasteaza distanta. Daca nu ma respecti pe mine, macar respect-o pe ea si nu o mai insela cu mine.
- N-o insel.

Daca sarutarile si pipaielile nu inseamna inselat, mi-e si frica ce ar putea sa faca. Omul asta nu are constiinta.

- Asculta dle instructor. Poti sa te mozolesti cu cine vrei tu daca nu inseamna inselat, dar nu cu mine! Eu nu-s una din femeile tale si nu pot sa accept sa fiu roata ta de rezerva. Nu-mi pasa ce faci atat timp cat pastrezi distanta.

Nu-l mai vreau in preajma mea, e nociv. Ma innebuneste mai tare decat sunt.

- Dar tu nu-l inseli pe mascariciul ala cu mine? Daca eu sunt ala vinovat, tu de ce mama naibii imi raspunzi la sarutari?
- Si ce ai vrea sa fac?

Il bufneste rasul si sunetele alea pacatoase, ma umplu de nervi. Eu plang iar el rade...

- Esti o victima, nu-mi spune. Tu de fapt nu vrei si nu-ti place, dar deschizi gura mare de teama.
- Esti un nesimtit.
- Si tu o mincinoasa.
- Si tu esti, fiindca o minti pe ea. O inseli fara rusine. Asa faci cu toate printesele? O fi si asta o metoda de reeducare, nu-mi spune.

Scrasneste din dinti si isi ingusteaza ochii, dar a facut asta de atat de multe ori, incat nu-mi mai e frica.

- N-am fost niciodata atat de prost incat sa ma incurc cu o printesa. Si nu o mint.
- Esti acum...
- Olivia...

Ma impinge iar in perete si isi indeas soldurile in mine. Am simtit de mai devreme ce ai acolo, nu-i nevoie sa-mi mai arati.

- N-o minti? Ii spui ca ma inghesui in toate colturile si ca ma intinzi pe toti peretii? Ii spui ca nu poti sa-ti tii mainile acasa atunci cand suntem singuri intr-o camera? Spui, ii zici ceva din toate astea?
- Nu!

Asa ma gandeam si eu. Ma strecor pe sub bratul lui si fug mana la usa.

- Vezi Damon, care-i mincinosul mai mare dintre noi?!

Ce spuneti, mai scriem si din perspectiva lui? Poate o discutie cu psihopata sa aflam de ce sunt asa porniti impotriva printeselor?! Spor la citit😘😘😘