Capitolul 22

10.1K 843 110
                                    

L-ati vazut cumva pe zdreanta...?

Eu il vad acum si nu ma pot abtine din ras. Doamne, saracul, in ce hal arata... Zici ca-i boschetar si n-are bani de niste haine omenesti.

Ne-am adunat toate in curte pentru inviorarea de dimineata si dracul negru este acum in picatele.

Un val de chicoteli vine din randul fetelor, iar asta ma amuza si mai tare.

- Daca indrazneste vreuna sa spuna ceva...

Despre haine n-am sa spun fiindca nu-s chiar atat de curajoasa si-n plus ma mai simt si cu musca pe caciula, fiindca din cauza mea arata precum Zdreanta.

Dar nu ma pot abtine sa tac, asa ca ma trezesc tipand:

- Buna dimineata!
- Neata. Treci in fata Clink, daca nu poti sa taci. Azi tu tii exercitiile.

Ce? De ce eu? Nu-i corect.

- Acum, ca n-am toata ziua.

Pe tricoul tau in dungi? Sau pe blugii cu pete?

- Eu tin lectia, dar faceti si dvs. Puteti sa va duceti in rand cu celelalte sau sa stati aici. Lasa, stati aici sa ma conving eu ca faceti bine.

M-am asezat in fata lui si-l provoc la greu. Te urasc atat de mult diavole, mai ales cand ridici buza aia pacatoasa. Nu te-am uitat cum m-ai lasat ultima data...

S-a dus naibii amuzamentul, acum imi forfotesc dracii pe spinare.

- Sigur ca da, la sfarsit sa nu uiti sa tu dai trei ture de cabana...
- Poate maine cand o sa ne coordonati dvs, azi nu dau nici una.
- Serios?

Imi imita pozitia si isi pune si el mainile in sold. Apropierea asta nu-mi face bine deloc, dar incerc sa-mi pastrez sangele rece.

- Da. Nici dvs nu dadeati cu noi, nici eu n-am sa dau acum.
- Clink, te joci cu fund... Aaa, sa trecem la treaba si mai vorbim.

N-am inteles-o pe asta, dar lasa-l. Cu ce ma joc?

- Hai belelelor, sa facem inviorarea. Scuturati picioarele.

Un pufait de urs sa aude din stanga mea si se simte de parca ar fi batut alizeul.

- Dupa ce sa scuture piciorele Clink, cu asta se incepe?

Probabil ca nu, dar azi eu dictez.

- Daca tot m-ati lasat pe mine, pai lasati-ma. Azi se face cum spun eu.

Cu voie sau nevoie, maimutele isi scutura piciorele.

- Hai mai repede. Rotiti capul. Mainile in sold.

Asa ne prind zorii zilei pe terasa din fata cabanei. Le-am obosit de le-am zapacit pe zdrentele astea mici, dar am avut grija inainte sa le trimit pe fetele mele, Maia si Andrea sa pregateasca micul dejun. N-as fi vrut sa simta si ele ce simt dusmanii mei acum.

- Hai, doua ture de cabana acum.

Imi sterg sudoarea de pe frunte si le urmaresc. Asa fetitele, hai, in sir indian.

- Aminteste-mi sa nu te mai las niciodata sa faci asta.

Daca am reusit sa-l obosesc si pe domnul drac, inseamna ca-s buna cu adevarat. Ma intorc spre el, exact la timp ca sa-i vad buza ridicata intr-un semi zambet.

- V-am obosit dle instructor? Imi pare asa de rau...
- Pe mine nu, dar cu siguranta ti-ai mai facut cativa dusmani din randul fetelor. O sa te stapanesti vreodata?

Stai asa ca nu pricep. Am tinut lectia in locul lui, intr-un mod cu totul original, iar el ma critica?

- Chiar nu vedeti ca-mi dau interesul? Am crezut ca o sa fiti mandru de mine, dle instructor.

Pufaie si tocmai ce si-a semnat sentinta la pedeapsa. De mine nu scapi cu una, cu doua.

- Pentru ce sa fiu mandru? Ca n-o sa mai fie bune de nimic toata ziua? Hai, da si tu doua ture.
- Nu dau nimic!

Ii intorc spatele si intru in cabana, sau cel putin asta vroiam sa fac, pentru ca nu mai apuc. Ma prinde de mana si ma smuceste de ajung sa dau doi pasi in spate.

- Sa nu mai pui mana pe mine niciodata. Te urasc!

Trec pe langa el si-i trantesc usa in nas. Nu vreau sa-i mai simt atingerea nici macar cu un deget. Sa se duca la psihopata lui, cu fata de cal si sa o pipaie pana isi da ochii peste cap.

Eu nu pot, nu-mi face bine. Nu-l mai vreau langa mine. Ma cuprind fiorii si devin slaba. Uit ca il urasc sau ca nu inseamna nici pentru mine.

E un depravat. Un nenorocit. Cand eu incerc sa uit si sa trec mai departe, se gaseste el sa ma dea peste cap iar. Nu mai vreau. Sa se duca la ea, la Betty, la cine dracu il vrea, ca eu nu-l vreau.

Daca tot nu ne leaga nimic, macar sa ma ajute si el putin. Tot ce-i cer e sa nu mai puna mana pe mine fiindca devin slaba. Si nu trebuie sa devin slaba fiindca el profita.

Ma saruta, ma innebuneste, ma da peste cap si apoi pleaca. Ma lasa singura sa-mi ling ranile produse de el si chiar nu mai vreau sa trec prin asta.

Nu am voie sa simt nimic pentru el si asta incerc sa fac. Sa pastrez distanta si sa-mi tin inima intreaga.

Psihipata trece in viteza pe langa mine, chircita si cu fata deformata. A scapat usor dupa cazatura, n-are nimic rupt, dar nu si dupa ceaiul calmant...

- Dra psiholog, sunteti bine, sa va ajut cu ceva?

Isi intoarce fata de urangutan spre mine si-mi arunca o privire criminala, chiar inainte de a intra la baie. Eu in schimb zambesc.

S-o fi scapat in nadragi de are fata aia chinuita? Si mai bine, poate asa retine ca una-i Clink si ca nu-i bine sa se puna cu mine.

- De parca n-ai sti Clink!

Stiu frumoaso, faci caca mult.





Spor la citit😘😘😘

Omul negru Vol. 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum