Medicina Legala -Disectii si Placere

Introducere

Medicina legală este o specialitate medicală al cărei domeniu de activitate este acela de a
furniza mijloace de probaţiune stiinţifică de ordin medical sistemului de justiţie. Aceste mijloace
au ca scop obiectivarea şi evaluarea aspectelor medicale ale speţelor juridice şi prezentarea lor ca
probatoriu ştiinţific.
Activitatea de medicină legală trebuie să aibă un caracter independent pentru a putea
asigura obiectivitatea necesară procesului de justiţie. Astfel, orice ingerinţă în activitatea de
medicină legală este interzisă prin lege iar medicul legist trebuie sa manifeste imparţialitate şi
obiectivitate în activitatea sa.
Medicina legală poate fi considerată ca o punte între raţionamentul juridic şi cel medical.
Prin activitatea sa specifică medicina legală face legătura între sistemul riguros, reprezentat de
sistemul legislativ şi realitatea biologică ce nu poate fi cuantificată după norme precise şi general
valabile.
Activitatea medico-legală contribuie la realizarea unui act de justiţie imparţial prin prestaţii
de ordin expertal cât mai obiective şi fără de care acesta nu s-ar putea realiza.
Importanţa contribuţiei activităţii expertale medico-legale în încadrarea juridică corectă a
unei fapte sau situaţii impune necesitatea evitării oricărori erori medicale ce ar putea vicia actul
de justiţie. Astfel medicul legist trebuie ca, pe lângă o bună pregătire profesională, să-şi
desfăşoare activitatea cu imparţialitate şi obiectivitate acţionând conform deontologiei
profesionale şi fiind deasupra oricăror îndoieli. Medicina legala reprezintă o stiinţă medicală care
studiază şi soluţionează problemele de ordin medico-biologic pentru practica judiciară.S-a
format ca ştiinţă odată cu legiferarea tendinţei de a cere părerea unor personae
competente/medicilor experţi/pentru rezolvarea problemelor de drept.
Medicina legala este o ştiinţă cu caracter de sinteză care explică provenienţa multor acte
criminale. Joacă un rol important în descoperirea infracţiunilor comise împotriva sănătăţii,
demnităţii şi veţii umane apărînd cauzele sociale care generează fenomenul infracţional.
Concomitent ,medicina legală are un impact direct asupra anumitor probleme ale ocrotirii
sănătăţii, în special la ameliorarea calităţii asistenţei medicale.
Rolul social al medicinei legale se mai manifestă prin contribuţia nemijlocită în probarea
actelor criminale/omucideri, violuri, etc/, iar prin analiza datelor respective se obţin referinţe
obiective despre situaţia criminologică în societate.
În calitate de disciplină medicală de sinteză ,medicina legală are tangenţe directe cu diferite
specialităţi medicale/anatomia normală şi patologică, traumatologia, pediatria, ginecologia,
obstetica, etc, precum şi cu unele discipline juridice, cum ar fi criminalistica, care studiază
modalităţile ştiinţifico-tehnice de colectare şi cercetare a probelor acumulate precum şi cu
expertiza medico-legală ce poartă un caracter practic.
De competenţa expertizei medico-legale ţine examinarea următoarelor obiecte:
1. Persoanele agresate (victimile sau bănuiţii).
2. Cadavrele persoanelor decedate prin moarte violentă sau suspecţie la aceasta.
3. Diferite corpuri delicte şi instrumente cu care s-a produs actele infracţionale
şi posedă anumite semene ale acţiunii criminale sau urme de origine
biologic,care vor servi probe pentru organelle de drept.
Materialele documentelor medicale-fişa de observaţie clinică, carnetul de
adresare în policlinică, procesul-verbal de cercetare a cadavrului la faţa
locului sau de examinare a corpurilor delicte.
În expertiza medico-legală graţie criminologiei se studiază urmele lăsate la faţa locului şi
sunt cercetate obiectele care pot servi în calitate de probe materiale. Posibilităţile şi metodele
dactiloscopice permit identificarea persoanei care a lăsat amprente, fie degitale sau urme ale
picioarelor. În aceste cazuri poate fi stabilit genul, vîrsta, talia omului, maladiile etc.
O mare influienţă asupra medicinii legale exercită dreptul penal şi dreptul civil, procesul
penal şi cel civil. Dreptul şi responsabilitatea expertului sunt reglementate de Codul penal şi
Codul de Procedură Penală, unde se cere colaborarea medicinii legale cu criminalistica.
Pentru soluţionarea problemelor practice sunt utilizate diferite metode de cercetare, de
exemplu, macro şi microscopia clinică şi radiologică, fotografică, imunoserologică,
cromatografică etc. Prin posibilităţile expertizei medico-legale de a stabili adevărul, ea devine un
mijloc incontestabil de probă pentru realizarea eficientă a normelor de drept.Pentru
desfăşurarea corectă a urmăririi penale şi luarea deciziilor judecătoresti un rol deosebit de
important este stabilirea legăturii dintre cauză şi efect.