ELITA

II

     Nimic. Nici o scrisoare. De o săptămână nu am primit nimic . Nici un stick, nici o notiță, absolut nimic.

     Apa din cadă a început să se răcească așa că ies și îmi iau un halat, apoi mă îndrept spre sufragerie, nu înainte de a lua paharul de vin de pe marginea căzii.

     Lumina difuză din living nu m-a ajutat să disting prea multe, dar când am aprins-o paharul meu de vin a făcut contact cu pardoseala.

     Pe fotoliu, cu spatele la mine se afla cineva . Nu făcea nici o mișcare, absolut nimic. Apoi, într-o liniște perfectă se întoarce brusc la mine .

     -Ți-a fost dor de mine, iubito ?

     -Ce cauți aici ?

     Mă uitam la el și nu îmi venea să cred că se afla aici. Nu ne-a despărțit într-un mod tocmai plăcut, sau mai bine zis nu ne-a despărțit niciodată.
     Prezența lui mă agită și intrigă în același timp. Nu mă așteptam să mai avem astfel de contacte de când ne-am vazut ultima oară, în Roma.

     -Ți-am spus că trebuie să vorbim între patru ochi. Ai uitat deja? Sau credeai că scapi de aceasta conversație ?

     -Speram că nu vom avea niciodată această conversație, dar viața e surprinzătoare!

     -Nu te credeam a fi o fetiță speriată. Până la urma suntem amândoi maturi și cred că ar trebui să vorbim despre ce s-a întâmplat în acea noapte.

     Nu vreau să îmi aduc aminte ce s-a întâmplat în acea noapte. Probabil a fost una dintre cele mai rele pe care le-am trăit până acum.

     -Nu sunt o fetița speriata. Doar că ... nu știu. Speram să nu mă mai întâlnesc cu tine niciodată.

    Părea supărat și deranjat de ceea ce am spus, dar nu eu sunt cea care a mințit. Am evitat o cearta monstru si a fost cea mai buna decizie pe care am luat-o. Atunci.

     -Ai fugit de mine și m-ai evitat în tot acest timp, dar acum ești aici și nu o să mai scapi.

     -Mi-a fost frică. Credeam că Stephen va afla de noi și că va reacționa urât pentru că ne-am întâlnit pe ascuns. Am fost 6 luni împreună fără ca fratele meu, prietenul tău cel mai bun, să afle de noi. Iar în acea dimineață m-a sunat și m-a intrebat cum e vremea in Roma și ce faci tu. Credeam că i-ai spus de noi.Iar acesta nu a fost singurul motiv pentru care am plecat.

     -Stephen știa de noi. Mereu a știut, doar că a preferat să privească din umbră. Nu știu ce l-a apucat în acea dimineață, probabil încerca să te impulsioneze să îi spui despre noi.

     -Nu îmi vine să cred că știa despre noi. Mă simțeam atât de rău că îi ascundem asta. Și el ce făcea !? Chiar nu vreau să mai vorbesc despre asta.

     -Despre partea cu Stephen nu vom mai vorbi, dar ar trebui să îmi  spui al doilea motiv. Ce crezi?

     -Max, te rog. Nu vreau să mai vorbesc despre asta.

     -Știi că ești egoistă,nu? Știu că nu ți-am greșit cu nimic, nu te-am înșelat, te-am iubit și ți-am oferit tot ce aveam eu mai bun.Ce motiv ai avut să mă părăsești ?

     Eram pusă la zid. Știam că pana la urmă trebuia să îi spun adevarul, doar că voiam să amân acest moment. Iar iertarea pe care ar trebui să o primesc nu cred că va venit după ce îi voi spune adevărul, acel lucru pe care am încercat cu greu să îl ascund de el.

    -Cu doua zile înainte de a ajunge la Roma am aflat ca sunt insarcinata. Am încercat sa iti spun pe toata durata vacantei, dar nu am putut. Credeam ca nu iti dorești copilul și că mă vei abandona. Nu eram pregătiți să devenim părinți în acel moment.Apoi  în acea dimineață m-a sunat Stephen si i-am închis telefonul in nas dupa ce m-a intrebat de tine.

     -Poftim? Erai însărcinată ?

     Avea o privire pierdută, fața îi era palidă, iar mâinile îi tremurau. Nu pot spune că nu mă așteptam la o astfel de reacție din partea lui, dar într-o oarecare măsură mă deranjează.

     -Mi-am făcut bagajul și am plecat la mătușa Thalia. Am decis să păstrez copilul și într-un final să-ți spun de existența lui, dar nu am mai apucat s-o fac. Eram însărcinată în 12 săptămâni și era în jur de 3 dimineata din câte îmi mai aduc aminte, aveam grețuri și voiam să beau un pahar cu lapte. Mă îndreptam spre scări când m-am intersectat cu un hoț, iar tot ce îmi mai amintesc după asta este că m-a împins pe scări și că m-am trezit la spital cu un doctor lângă mine care să îmi spună că bebelușul meu nu mai este.

     Fața îmi era scăldată îmi lacrimi și simțeam cum mă sufoc. Nu aveam curajul să îl privesc în ochi. Mereu m-am învinovățit că nu și-a  întâlnit niciodată copilul, că nu a aflat de existența lui. Brațele lui m-au înconjurat într-o strânsoare puternică și apoi i-am simțit lacrimile pe umăr. Maximilian Serrano nu plânge niciodată, asta mi-a spus Stephen.

     -Îmi pare atât de rău că nu ți-am spus de copil. Din cauza asta am fugit de tine în tot acest timp. Și nu am vrut să te rănesc niciodată ..

     -Oprește-te. E vina amândurora.Dacă nu ne-am fi ascuns poate că bebelușul acum ar fi trăit și noi trei eram o familie. Și cu toate astea trebuia să îmi spui de existența lui chiar atunci când ai aflat, pentru că niciodată nu te-aș fi abandonat.Acum ești lângă mine și vom trece împreuna peste asta.Te iubeam atunci și te iubesc și acum. Iar de data asta nimeni nu va reuși să ne despartă.

     Îmi era dor de Max. După ce l-am părăsit mereu mi-am imaginat cum ar fi dacă ne-am regăsi. Ar fi ca la început ? Sau noi n-am mai avea nici o șansă din cauza celor întâmplate? Iar acum că-l am lângă mine nu știu cum să reacționez. Nu știu dacă este bine să continuăm de unde am rămas sau să nu mai facem nimic în privința relației noastre. Am venit aici cu un scop, dar îmi este teamă că Max mă va face să mă abat de la planurile mele.

     -Te simți bine ? Doar spune ceva, orice.

     -Sunt bine. Nu prea mai am multe de zis, pentru că ai aflat mai tot. Ți-am răspuns la toate întrebările.

     -Dar eu nu am terminat de pus toate întrebările. De ce ai venit aici ? Și de unde ai filmulețul cu Stephen ? Ce se întâmplă, Arin ?

     -Aveam nevoie de un nou început, din cauza asta am venit aici. Și nu se întâmplă nimic rău, doar iau ce îmi aparține, Elita.

     -E prea complicată situația pentru tine. Elita e prea complicată. Sunt multe lucruri pe care nu le știi, iar unele sunt periculoase pentru tine. Îți vreau binele și din cauza asta nu vreau să ai nici o legătură cu Elita.

     -Îmi port și singură de grijă. Și sunt în perfectă siguranță, nu trebuie să-ți faci griji. Ai fi uimit dacă ai ști câte lucruri cunosc despre Elită.

     -Ce ai de gând să faci ? Ne-ai spus de ce ești aici. Cum crezi că vei reuși să afli ce s-a întâmplat cu Stephen ? Eu și băieții am făcut tot posibilul să aflăm, dar nu am reușit. Și în plus, sunt lucruri pe care nu le știi despre Stephen, despre noi și despre Elită.

     -Timpul le rezolvă pe toate. Trebuie să ai răbdare.

     Nu am încredere deplină în Max. Nu îi pot spune despre scrisoare, despre ce conține ea și despre ce voi face. Acum că a aflat din ce cauză l-am părăsit cu greu îl voi ține la distanță de mine și de treburile mele. Dar nu am nevoi de o distragere în momentul de față, trebuie să rămân concentrată pe ceea ce trebuie să fac.

     -Cred că ar trebui să pleci. E destul de târziu și mâine avem cursuri.

     -Dar încă nu am lămurit situația noastră. Nu o să te las să-mi scapi și de data asta. Te-am pierdut atunci și asta nu o să se întâmple și acum. Am nevoie de tine.

     -O să vorbim data viitoare despre asta. Acum trebuie să pleci.

     După ce am încuiat ușa în urma lui m-am prelins pe jos. Psihic eram epuizată. Știam că după seara asta nu o să reușesc să-l țin în totalitate pe Max la distanță de mine.

     În timp ce mă ridicam de pe covor aud soneria de la ușă. Credeam că Max a înțeles mesajul. Însă mare mi-a fost mirarea când am deschis ușa și am văzut ce era.

     Un pachet. Și o nouă scrisoare deasupra lui.