Jocul pasiunii - I. Spune-mi că mă vrei!

Capitolul 7 / Afacere secretă

- Max, dă-mi drumul, mă răneşti!

A deschis uşa dormitorului şi m-a aruncat pe pat.

- Să nu mă mai spionezi niciodată!

- Ai luat-o razna? Aproape mi-ai rupt mâna!

- Bell, nu glumesc! Să nu o mai faci! Cât ai auzit din ce am vorbit?

- Abia am ajuns, nu am putut auzii nimic! Am văzut doar cum l-ai ameninţat pe celălalt tip cu pistolul. Ce vroiai să-i faci, Max? Doreai să-l omori? Explică-mi!

- Nu sunt nevoit să-ţi dau vreo explicaţie. Îl pun pe  Mike ( celălalt barman ) să te ducă acasă. De fapt, te duc eu. Ia cheile şi urcă în maşina mea. Vin şi eu imediat.

Era deja suficient de nervos aşa că nu am vrut să mă cert cu el mai mult.  Am hotărât că o să-i cer explicaţii când o să fie mai calm. Nu era tocmai în folosul meu să-i pun răbdarea la încercare.

Am mers la maşină şi am aşteptat să vină.

 

Au trecut cam 15 minute până şi-a făcut apariţia şi aşa cum mă aşteptam, nu lăsase nici o clipă pistolul din mână.

 

- Poţi.. te rog.. să laşi pistolul ăla? Nu mă simt bine cu el aproape îndreptat spre mine.

Mi-a aruncat o privire încruntată şi a aruncat pistolul pe bancheta din spate.

 

Tot drumul nu a scos nici un cuvânt, până când am ajuns în faţa blocului meu.

 

- De mâine seară vreau să te văd din nou la bară. Te reangajez.

- Ce? Nici vorbă. M-am lăsat.

- Să nu îndrăzneşti să mă refuzi. O să primeşti costumul mâine, prin Jake. Nu vreau nici un fel de comentariu şi ai grijă să fii senzaţională. E o ocazie specială.

- Nu îmi mai spune ce să fac! Cu atitudinea asta nu prea cred că o să mai vezi prea curând în barul tău. La revedere, Max!

 

Am spus şi am coborât trântind cât de tare am putut portiera. Nu a aşteptat nici o secundă şi a plecat cu scârţâit de roţi.

Idiotul! Măgarul! Cine se crede că mă comande şi să se poarte aşa cu mine? Nu-mi este în nici un caz superior şi nu sunt nevoită să-l ascult.

Am intrat în apartament şi am făcut o baie fierbinte. Jake dormea dus.

M-am pus în pat şi aveam o durere teribilă de cap, plus că mi-au rămas doar vreo 3 ore de somn aşa că am profitat de ele.

Conrad însă îmi stricase planurile. La ora 7 se afla la uşa apartamentului meu, cu 4 cafele în mână şi cu Ken în spatele său.

 

- Oh, haide...de ce poliţiştii sunt aşa matinali? În afară de Jake, care doarme buştean.

- Permite-mi să-l trezesc eu.

Spune Ken rânjind diavoleşte. Sigur nu o să-i facă o trezire uşoară. I-am arătat unde e camera lui, după care l-am invitat pe Conrad în sufrageria mea, care era cam dezordonată acum, dar ce mai conta.

 

- Elouisse, Ken mi-a spus că Max te-a prins aseară când îl spionai şi a plecat nervos cu tine.