The Power in my Veins || TRADUSĂ

3

Adeline's POV
2 zile mai târziu; ziua de naștere a lui Addie
M-am dus spre fereastră, adâncită în gânduri, și am împins perdelele care acopereau fereastra pentru a putea privi înafară. Terenurile erau acoperite de o grădină uriașă, plină cu flori. Ochii mei s-au lărgit și am râs de îndată ce am ieșit din balcon, spre scări și direct spre flori.

Am admirat florile din fața mea, dar una mi-a atras atenția. Petalele acesteia erau curbate, formând un trandafir și m-am întins spre floarea delicată. Am simțit o înțepătură de îndată ce am atins floarea și sângele mi s-a scurs pe mână și pe petalele unice. A fost o prostie să ating trandafirul, dar frumusețea sa m-a atras.

M-am oprit în fața unei fântâni și mi s-au mărit ochii în semn de fascinare, în timp ce țineam strâns în mână florile. Pe acestea le-am cules mai devreme împreună cu cea albastră.

Mi-am întins mâna să ating apa ce cădea din fântână. Înainte ca mâna mea să poată face contact cu apa, o palmă și-a făcut drum spre gura mea, împingându-mă spre pieptul cuiva. Proteste mi-au părăsit gura în timp ce am fost trasă în întuneric.

" Ascunde-te!" Un băiat a șoptit din spatele meu. Acesta și-a îndepărtat mâinile de pe gura mea și s-a ascuns într-un tufiș.

M-am uitat confuză, dar am făcut ce mi s-a spus. M-am ascuns sub marginea fântânii și am văzut o femeie care trecea prin grădină țipând după cineva. Am presupus că ea țipa după băiatul care mi-a spus să mă ascund.

Am ieșit afară de după fântână și o încruntătură s-a așternut pe fața mea.

"De ce mi-ai spus să mă ascund?"
M-am uitat la tufiș, așteptând un răspuns.

Băiatul s-a târât afară de sub tufiș și și-a scos niște crengi din părul său.

"Era supărată pe mine pentru distrugerea unor petunii. Cu siguranță te-ar fi văzut pe tine." Și-a scos afară din păr o frunză și a aruncat-o pe jos.

" Cine ești tu?" Am spus,
îngustându-mi ochii la băiatul din fața mea.

"Nu mă cunoști?" A întrebat el șocat.

"Sunt Eli. Eu sunt asistentul prințului. Vizitez doar conacul."

Am clipit, studiindu-l cu atenție. Părea înalt și avea părul blond care se încadra în jurul ochilor săi albaștrii.

"Mă studiezi, nu-i așa?"

"Hmm?" Am întrebat confuză. Nu
m-am prins.

"Ești prea naivă. Care este numele tău?"

"Addie." Am răspuns, încă privindu-l curioasă.

"Deci, Addie, probabil ar trebui să pleci de aici."

Am prins florile pe care le-am luat cu mine, după ce m-am tras încet de pe pământ.

Eli a privit florile, " Pentru ce sunt acestea? Pun pariu că dacă Martha le-ar vedea, și-ar ieși din minți-"

"Tu!" Am auzit femeia de mai devreme smiorcăindu-se de îndată ce s-a apropiat de el.

L-a luat de ureche trăgându-l.

"Ce faci în grădina mea? Mi-a luat zile să le plantez pe acestea!"  Femeia s-a plâns.

Eli arăta de parcă femeia îl trăgea și mai tare de ureche. Fața lui era roșie de jenă.

Am izbucnit în râs și asta a făcut ca cei doi să-și întoarcă privirea spre mine.

"Aceasta este domna Adeline?" Femei a întrebat pentru ea în timp ce mă studia.

I-am întins florile,"Îmi pare rău că v-am smuls florile. Doar am crezut că sunt foarte drăguțe. Niciodată nu ajung să văd flori."

" Este în regulă, dragă. Poți veni oricând pentru flori." Femeia a răspuns.

"Oh, deci ea are voie?" Eli s-a întors, uitându-se la femeie.

" Ieși afară din grădina mea!" Ea a țipat la el, fluturând un băț în aer.

" Vino, doamna mea! Hai să mergem înainte ca tensiunea să-i crească prea mult. Săracă ar putea avea un atac de cord." Eli a spus, conducându-mă.

"Ahh, ea este o prietenă veche." Eli a chicotit în timp ce mă scotea din grădină. "Deci, Doamna Adeline. Presupun că ai ajuns mai devreme astăzi. Nu am știut niciodată că omul bătrân are o fiică."

Un râset sec mi-a scăpat pe buze.

Am privit omul înalt și de treabă care mă conducea către imobil, spre clădire.

Tocmai atunci, Tata a apărut în hol, însoțit în stânga de un om înalt și bine făcut cu umerii lați.

În dreapta sa se afla un om mai scund care părea că are în jur de patruzeci de ani.

"Addie, dragă, ai sosit la momentul potrivit." Tatăl meu a spus, apropiindu-se de mine.

Am pășt spre tatăl meu, intimidată de străini. Nu mă simt confortabil în jurul oamenilor noi.

"Addie, acesta este Regele Ulric". A arătat spre omul care avea în jur de patruzeci de ani. Am recunoscut instantaneu numele Regelui Vampirilor.

Balul de ziua mea nu era, evident, unicul motiv pentru sărbătorirea zilei mele de naștere. Acum ceva timp a fost o întntâlnire politică unde vampirii au discutat în timpul unei petrecerii. Desigur că tatăl meu nu mi-a spus despre aia, dar a fost evident. El a primit regele și întreaga comisie a vampirilor în casa noastră la acel moment și nici măcar nu am mai vrut să-mi țin ziua de naștere pentru că nu am știut pe nimeni.

"Și acesta este prințul Crown Gabriel."

Tatăl meu s-a înclinat spre bărbatul înalt și tânăr cu un păr brunet și moale ce stătea în dreptul regelui. Acesta avea un maxilar evidențiat și ochi albaștrii precum cel mai albastru lucru de pe planetă. El era înalt, puternic și masculin, aura lui radiind a putere. Privirea lui s-a îndreptat către mine și am incit. Era bărbatul de la castel.

• Lucrurile încep să fie puțin mai interesante, așa că vă recomand să continuați cu cititul. Să vă spun un secret, balul va fi foarte intens. Deci, dacă nu sunteți deja interesați , vă recomand să mai citiți cel puțin câteva capitole. Vă promit că vă va plăcea. Nu uitați să VOTAȚI și să adăugați un COMENTARIU.

Vreo teorie cu privire la ce se va întâmpla în viitor?