Fata Diavolului (1)

Îngeri din trecut

"Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor."

Proxima: Mamă? Când o să avem și noi bani?

Mama: Dar avem bani Proxima... de ce mă întrebi asta?

Proxima: Pentru ca atunci când avem bani tu si tata nu va mai certați. Atunci avem mâncare bună si am haine noi. Atunci pot mânca ce bomboane vreau eu si atunci sunt fericita. Nu mai vreau sa fiu tristă.

Mama: Dar Proxima, nu trebuie sa fi tristă daca nu ai bani. Banii nu aduc fericirea. Ei îți pot cumpăra lucruri care te fac fericita, dar nu îți păstrează fericirea pe vecie.

Proxima: Nu înțeleg...

Mama: Într-o zi, vei înțelege. Copiii nu știu de înfrângeri.

Proxima: Mama... tu îl iubești pe tata?

Mama: Da... scumpa mea.

Proxima: Atunci de ce vă certați mereu?

Mama: Nici eu nu știu... e complicat. Eu l-am iubit, dar în oameni dragostea nu ține pe vecie. În unii dragostea se stinge. Eu de exemplu nu pot să-l urasc orice mi-ar zice. Îl iubesc pur și simplu...

Proxima: Cum e posibil să moara iubirea mama?

Mama: Păi... oamenii nu sunt veșnici... și nici sentimentele lor. Dar eu cred în iubire, si asta o face eternă.

Proxima: ... vreau și eu să iubesc atunci!

Mama: Să iubești e periculos... așa că... sa ai grijă. Dar ce tot filozofez eu unui copil. Hai draga mea... să ne culcam ca e târziu... sunt obosită și cred că și tu.

Proxima: Nu pot să dorm...

Mama: De ce?

Proxima: Pentru ca am coșmaruri!

Mama: Ce fel de coșmaruri?

Proxima: Visez un fel de monstru care ma strigă pe nume... și când ma trezesc e rece în cameră și întuneric. Îmi e frica să mai închid ochii...

Mama: Nu lăsa monștrii sa te sperie! Nu există monștrii! Există doar îngeri! Si se spune ca iubirea lor e eternă, ca se trage de la Dumnezeu! El ne-a iubit, de aia ne-a creat.

Proxima: Și îngerii există?

Mama: Da.

Proxima: Și ce sunt îngerii?

Mama: Ființe cu aripi care au grijă de noi.

Proxima: Și de bunicu de ce nu au avut grija?

Mama: Păi au grija de el. Numai ca pe pământ bunicului îi era greu. Ei l-au luat și l-au dus într-un pat moale, sus, între nori. Și el ne păzește de acolo de sus.

Proxima: Atunci trebuie sa am grijă ce spun despre el! Ca încă ma poate auzi!

Mama: Oh, draga mea... culcă-te ca nu mai pot de oboseală. E târziu...

Proxima: Bine mama...

   Si Proxima visă un înger alb ce o îmbrățișa în ploaie. Nu știa de ce... nu știa unde e... dar era bine... şi se simțea fericită. Era un peisaj liniștit și calm... a adormit.

   Urmatoarea zi se plimbă pe stradă cu mama ei. Trebuiau să ajungă la mătușa lor, tocmai murise...

   Pe drum Proxima văzu copii cu dulciuri în mână. Era un magazin cu vată de zahăr. Toți din jur aveau... numai ea nu...

   Degeaba o rugă pe mama ei... era prea grăbită... și tristă. Ea mergea mai în urmă, supărată.

   Privirea unui tânăr se ciocni de a ei. ,,Biata copilă...'' gândi el. Și-i întinse bățul acela cu puf roz. Prima reacție a Proximei a fost să-l apuce si sa nu-i mai dea drumul! Să își simtă mintea fericita de gustul acela miraculos... dar nu... refuză.

El: Nu îți place vata de zahăr?

Proxima: Ba da... dar... de ce îmi dai? Eu nu am bani sa îți plătesc.

El: Nu vreau bani. Vreau să te vad fericita.

Proxima: De ce?

El: Pentru că asta ma face si pe mine fericit Proxima.

Mama: Hai Proxima! Grăbește-te!

   Și așa, ea a luat de la acel străin vata de zahăr. Când mama ei a întrebat-o de o unde are, Proxima se întoarse si arătă cu degetul spre banca unde era băiatul. Nu mai era nimeni. Dispăruse la fel de repede cum a apărut. Să fie vreo magie oare?

   Nici azi nu știu cine ai fost... sau ce-ai vazut pe fața mea... dar m-ai transformat astăzi într-un om mai bun. Cine știa că fericirea constă în vată de zahăr sau înghețată?

Proxima: Oh... ce noroc de mătușa... caci fara ea astazi nu învățăm la o școală... sau nu aveam nimic din câte am. Și când mă gândesc că unii oameni mor să-i ajute pe alții.

Yadiel: Mmm... mi-ai luat înghețată de vanilie! Ce bun Rox! Ție îți place Vincent?

Rox: Vezi ca știu ce îți place! Si nici nu te-am întrebat!

Yadiel: Vincent? De ce nu zici nimic?

Vincent: Yadiel lasă-mă.

Yadiel: Ce se întâmplă cu tine Vincent? De ce ești așa supărat?

Vincent îl trage pe Yadiel lângă el și-i șoptește la ureche: M-am saturat de ce faci Yadiel... acum Proxima e singură si probabil plânge! Eu plec!

Yadiel: Pleacă!

   Si fratele lui plecă lăsând o apăsare asupra demonului.

Rox: De ce te-ai întristat asa deodată? Mai ia niste înghețată!

Yadiel: Lasă-ma naibii! Si tu cu înghețată ta! Urasc vanilia din toata inima! Vrei sa mă otrăvești?

Rox: O doamne, nu! Tu ești îngerul meu, cum sa îmi otravesc îngerașul?

Yadiel: Ahhh! Faci asta intenționat sau ce?

Rox: Poftim?

   Vincent: Proxima! Te-am găsit... scuze ca te-am lasat atâta singură.

Proxima: Nu are nimic Vincent...

Vincent: Dar pari fericita. Cum așa?

Proxima: Mi-am adus aminte de un înger din copilăria mea...

Vincent: Crezi în îngeri?

Proxima: Dacă nu aș crede, nu ai fi azi aici ...