Fata Diavolului (1)

Adio, Victor.

  "De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede."  

Proxima o ținea în brațe pe Katerine. Nimic nu se întamplă...

Lucifer: A, am uitat. Demonii mei nu au putere asupra oamenilor... Cum niciun suflet mort nu are.

Proxima: Hai să plecăm de aici Katerine!

Katerine:Da!

Lucifer: Așa repede? Haideee... De abia am început...

Proxima: Lasă-mă! Nu trebuia sa am încredere în tine! Auzi la el... Ceva nou...

Lucifer: Bine, te las să pleci... Dar pe ea o lași aici sa îmi mai bat joc puțin.

Proxima:Nu!

Lucifer: Atunci rămâi tu?

Proxima: MAI BINE EU DECÂT EA!

Lucifer:Fie!

  Ușa s-a deschis și ambele fete au dat să fugă numai ca Proxima se trânti de un fel de zid invizibil.

Katerine: Haide Proxima!

Proxima: Nu pot sa ies...

Katerine: Oh nu! Voi suna la poliție!

Proxima: Nu! Sunt bine! Încearcă să spargi ușa din spate...

  Katerine dispăru după această comandă.

Proxima: Gata... Cred că ai destul timp să îti bați joc de mine...

Lucifer: Nah, crezi ca e la fel daca știi deja trucul? spuse demonul stand întins pe o canapea veche și verde.

Proxima: Nu știu, tu să îmi spui.

Lucifer: Logic că nu e la fel! Să vedem ce putem face... Vrei sa ma săruți? zise zâmbind către Proxima.

Proxima: Ai înnebunit sau ce?

Lucifer:Da, mă gândeam că vei refuza... Atunci hai sa plecăm până când nu cheamă poliția sau ceva!

Proxima: Haide... dar când sa iasă pe ușa, un cui ruginit cu vârful îndreptat în sus o zgârie, si una din picăturile proaspete de sânge căzu pe pământ.

Proxima: Ah, la naiba!

Lucifer: Sânge cald... O, nu...

Proxima: Ce? 

   Lucifer și demonii lui au încetat să mai vorbească. Ochii lor s-au facut rotunzi și roșii, cu semne bizare si au inceput sa rostească o incantație.

Proxima: L-L-Lucifer? Ești bine?

Lucifer: Ah... Proxima... Hai sa ieșim repede de aici!

Proxima:Dar ce ți s-a întâmplat?

Lucifer: Nu conteaza! Haide!

Demonii inferiori: Stăpâne Lucifer! Nu trebuie sa îi răsplătiți sângele?

Lucifer: Mergi mai repede copilă! Du-te înapoi acasa, vin și eu...

Katerine: Proxima! Ai reușit să ieși!

Proxima: Da! Haide acasă la tine! Cred ca ceva e în neregulă aici!

   Astfel la ora 2 erau înapoi acasa, fără sa stie părinții Katerinei. Au stat si au vorbit de experiența lor o vreme, pana au obosit si s-au culcat, totuși o întrebare încă mai stăruia în mintea Proximei ca o lumânare ce nu vrea încă sa se stingă: Ce era cu Lucifer?