Calator ma numesc
In statie locuiesc
Iarna ma afisez
In fata oamenilor ce asteapta
Binele sa triumfe.
Pe nimeni nu vreau sa sperii,
Dar toti se indepardeaza
Cand a mea prezenta o simt.
Poate chiar si din povestile auzite,
Poate din barfele vorbite,
S-au speriat oamenii,
Si mereu ma ocolesc.
Sunt singur,
Singur intr-o vesnicie cruda
Degeaba am asteptat atat,
Frigul sfasietor l-am indurat,
Banca din statie am ocupat-o,
Caci autobuzul ce-l asteptat
Nici dupa moartea mea uitata
N-a mai ajuns aici vreodata
YOU ARE READING
Poezia Sufletului
PoetryIntr-o lume de mult uitata, Eu aduc pe tava Depresie anticipata Nefiindu-mi rusine, va ingrop in cuvinte. 3 in creepy, asa da :3 24 noiembrie 2018 2 in zambete 24 noiembrie 2018... Ironic...
