Poezia Sufletului

Răzeșii

În acest moment al hibernării
Soarele apune cucerit de stele
Întunericul invadează pustiurile
Amorțind ținuturile răzeșilor
Încremenind în timp florile.

Urletul unui lup trezește
Stâna și ciobanul de departe
O torță aprinsă în miez de noapte
Un sunet de corn satanic
Anunță împreună ambiental
Sosirea dușmanilor barbari.

Înarmați cu bâte și topoare
Deciseră stelele și luna să le aibă
Satul împăienjenit de frică
În inimile peșterilor se ascunseseră,
Răzeșii cu inima neînfricată
Cu moartea porniră la luptă
Înarmați doar cu gândul de a învinge
Pornesc prin pădurea tăcută.

Nălucile îi îndrumară pe ai noștrii viteji
Spre a le tăia calea dușmanilor tăcuți
Întâlnirea acestora cumplită
Lăsă sângele satanic să ucidă
Să curgă un rau colorat
De frunze și noroi pătat
Dușmanii zâmbiră, când îi văzu pe pământ culcați.

Răzeșull cel mai tânăr,
În sabia-i sângerie se ridicară
Un sunet de oase rupte, și o tăcere cumplită
Îi lăsă glasul să străpungă sufletele barbarilor,
"Al nostru e acest pământ de nesfârtecat
Fugiți năluci cât toamna e mare",
Tânărul glorios a strigat
"Patria mi-o apăr neîncetat".

❤💛💙