Troubled

prolog

Acum 3 luni

Deschid usa incet doar ca sa fiu intampinat de un intuneric total. In timp ce intru inauntru, picioarele mele se impleticesc, facandu-ma sa cad si sa dau peste o vaza de pe o masa din apropiere.

"La dracu," soptesc in timp ce o observ spargandu-se intr-un milion de bucati pe podeaua de lemn. Cioburile se estompeaza, is eu clipesc pentru a face ceata sa dispara.

Deodata, o lumina puternica inunda camera si durerea mea de cap creste. Maica-mea sta in pragul usii dormitorului ei cu teama in priviri si o bata de baseball in mana.

"Harry?" Coboara obiectul cand ma vede. Emotia din ochii ei de un verde sters se transforma din agitatie in ceva dincolo de suparare intr-o secunda, dar nu mi-ar fi putut pasa mai putin de cum se simte ea.

"La naiba, Harry! Stii cat e ceasul? Am crezut ca cineva intra prin efractie la cata galagie faceai!" Vocea ei tremura cand observa ceva si se indreapta in directia mea.

Imi însfaca maxilarul si ma trage spre ea pentru a se uita mai bine in ochii mei injectati. Ii evit privirea si ma uit la vaza sparta de pe podea in loc sa ma uit la femeia furioasa din fata mea. "Te-ai drogat? Harry, uita-te la mine!" Arunc o privire spre ea sperand ca ceata va disparea. Ochii ei sclipesc spre ai mei inainte de a-mi da drumul ca si cum dintr-o data o ardea.

"Stii ceva? Gata!" Isi arunca mainile pe langa corp. "Nu mai suport sa vii acasa asa in fiecare noapte, Harry. Nu mai suport sa stau treaza pana la ora doua, trei, uneori chiar si patru dimineata facandu-mi griji daca fiul meu este macar in viata sau nu." Isi scutura incet capul in timp ce vorbeste. "Asta e ultima picatura. Esti prea ravasit si invalmasit, iar eu n-nu pot sa mai fac fata."

Mama si-a apasat palma pe fata si incearca sa-si ascunda lacrimile care incep sa se formeze in ochii ei. "Nu-mi dai de ales. Te voi inscrie in Proiectul Disciplinar." Cu o ultima privire dezaprobatoare, se intoarce pe tocuri si merge inapoi in dormitorul ei, tarand bata dupa ea.

Mama se opreste si ezita la intrare, degetele ei apucand marginea cadrului din lemn cioplit. Isi fixeaza privirea pe un loc de pe podea. Presupun ca e prea suparata si nici nu vrea sa se uite la mine.

"Cine stie," a soptit. "Poate ca dupa cele 6 luni vei invata sa te maturizezi si sa fi barbat in cele din urma."

Yeeeeyy, am decis sa scriu in sfarsit o poveste care de fapt nu e a mea, eu doar o traduc, dar da. N-am ce altceva sa fac cu viata mea.