Moartea adusă de Vloggeri

11.Misterul lui Vlad

          Îl cunoșteam pe Vlad fiindcă obișnuiam să îl urmăresc pe youtube din când în când. Făcea unele clipuri care erau chiar amuzante și mi se părea că Vlad e un tip de treabă, modest și drăguț.  

          Masa la care stătea el era plină cu sticle goale de băutură și pachete de țigări aruncate din stânga în dreapta. Ei bine, asta ar fi una dintre ipostazele în care nu mi l-aș fi putut închipui niciodată pe Vlad. Am încercat să văd cu cine stătea la masă, însă dansând cu Deniz nu am reușit. Curiozitatea era prea mare ca să pot să mă abțin. Mereu am vrut să îl cunosc pe Vlad și acum e ocazia perfectă să o fac.

          -Oh, sunt foarte obosită. Cred că o să mă duc să mă așez o clipă să îmi trag răsuflarea, dar tu poți rămâne în continuare în ringul de dans, văd că te distrezi de minune, adaug eu zâmbind încercând să găsesc o scuză bună pentru a pleca.

          -Ok, sigur. Dacă te-ai odihnit mă găsești aici, spuse el zâmbindu-mi.

          Am plecat fără ezitare înspre masa la care era Vlad asigurându-mă că Deniz nu vede încotro mă îndrept. Mi se pare o nebunie să merg la masa unei persoane pe care nu o cunosc doar așa și să intru în vorbă cu ea, dar se pare că asta e ceea ce voi face. Și în plus, sunt sigură că a băut destul cât să nu își amintească mâine ce s-a întâmplat, așa că nu mă îngrijorez.

          Mă apropii cu pași grăbiți spre masa lui ocolind oamenii care dansează. În scurt timp ajung și îmi dau seama că stau țeapănă lângă masa lor neștiind ce să zic și doar uitându-mă la ei speriată până când un băiat brunet începe să spună:

          -Umm...vrei să ni te alături? vocea lui sună ca a unui băiat seducător care crede că poate avea orice fată își dorește, chiar dacă nu era așa. Exact genul de persoană care îmi displace nespus. Mă mir că lui Vlad îi convine asemenea tip de persoană.

          -Păăi...nu sunt sigură, eu voiam doar să..., dar nu am reușit să termin propoziția deoarece am simțit o mână rece care mă trăgea spre ea. M-am uitat în jos și mi-am dat seama că acea mână era a unui alt băiat. M-a tras lângă el pe canapea, iar astfel am ajuns să stau cu ei la masă. M-am uitat prin jur, iar la masă erau cam 6 băieți și nici măcar o singură fată, exceptându-mă pe mine. Mă simțeam puțin prost și inconfortabil din caua asta.

          -Cum te cheamă? m-a întrebat cel care m-a tras lângă el pe canapea. Era un băiat brunet cu șuvițe blonde și cu ochii verzi.

           -Sunt Christina, am spus timid. Pe tine?

          -Mă cheamă Paul. El e Mișu, Adi, Cristi, Alex și Vlad.

          Băiatul seducător e Alex, Mișu e un băiat destul de plinuț care părea de vreo 20 de ani, Adi e un tip slab dar are un nas mare, iar pe Cristi îl știu din clipurile lui Vlad. Toți par să fi băut cam mult. Nu prea aș vrea să stau aici la masă. Până la urmă am venit doar să vorbesc puțin cu Vlad, nimic mai mult. Am dat să mă ridic și să plec, dar Paul m-a tras din nou lângă el, așa că nu prea am de ales. Vlad a început să se uite la mine insistent, iar apoi a spus:

          -Sunt sigur că te-am mai văzut undeva. Vocea lui suna mult mai diferit decât cea din clipuri. Era mai groasă, dar totuși plăcută. Neștiind ce să răspund mi-am îngustat ochii încruntându-mă dând de înțeles că nu știu despre ce vorbește, iar apoi a continuat:

          -Hah...desigur, mi-am amintit, spuse el rânjind.

          -Serios? Nu cred că ne-am mai văzut vreodată, am spus eu într-un final.

          -Ba da, e evident. Vrei să afli unde te-am văzut? spuse el rânjind din nou. După cum cred că știți deja, sunt o persoană curioasă din fire, așa că nu aveam cum să îl refuz.

          -Da, sigur că vreau, am adăugat nerăbdătoare.

          -Pentru asta va trebui să vi cu mine undeva.

          Ce? Să mă duc cu el unde? Nu vreau să merg! După cele întâmplate cu Selly nu mai am încredere să merg cu cineva în locuri dubioase. Nu cred că aș suporta gândul că voi fi atacată și lovită din nou.

          -Păi, în cazul ăsta mă tem că nu voi afla.

          -Oh...chiar nu vrei să ști?

          -Ba vreau să știu, singura problemă e că vrei să mă duci undeva, iar eu nu știu unde, am spus eu.

           -Oh haide, o să îți placă. Promit!  E un loc chiar frumos și liniștit. Nu ai de ce să te temi. Privirea din ochii lui era atât de sinceră, încât m-am lăsat convinsă și m-am ridicat de pe canapea spunând:

           -Bine, hai să mergem.

           M-a luat de mână și am ocolit mulțimea care dansa ajungând la niște scări negre. Am urcat mulțimea de scări și într-un final am ajuns la capătul lor. Nu știam de ce a vrut Vlad să mă aducă aici, sau ce i se părea lui frumos într-o încăpere întunecată în care nu vedeam aproape nimic. Mă uitam la Vlad ținându-mă de mână și nu mi-aș fi închipuit nici prin vise că o să mă țină cineva ca el de mână. S-a uitat adânc în ochii  mei și s-a apropiat de mine, iar apoi...

           Deodată, am auzit un sunet puternic, ca o bubuitură în ceva metalic. O lumină argintie orbitoare a inundat brusc toată încăperea. Atunci mi-am dat seama unde ne aflam de fapt...

     

 ***HAI CU STELUȚELE!!! LA 12 STELUȚE POSTEZ URMĂTORUL CAPITOL. DATI SHARE SĂ SE STRÂNGĂ MAI REPEDE STELUȚELE***

Voi ce credeți că se va întâmpla în continuare?

                                                                                \_(♥‿♥)_/