ORFANII Vol. 1 Blestemul Renașterii

2. Mesagerul Întunericului

- Vrei să stai cu mine şi prietenii mei? Alice îmi arătă cu capul spre o masă din fundul cantinei, unde sunt doi băieţi. Şi pe ei îi cunosc doar din privire. Când s-au simţit priviţi, ne-au zâmbit, unul dintre ei ne făcu cu mâna. Instinctul obişnuit mi-a spus să refuz, să mă retrag în carapacea mea sigură şi să rămân singură, pentru că aşa nu risc nimic, dar când am început anul ăsta mi-am promis că o să fiu cât de normală se poate. Normalitatea include şi prieteni. Nu o să devin populară ca şi sora mea, cunoscută de tot liceul, dar pot supravieţui într-un cerc de patru.

- Sigur! I-am zâmbit, iar ea îmi răspunse în acelaşi fel. Ne-am luat amândouă câte o salată şi ne-am îndreptat spre masa celor doi.

- Dakota, idioţii ăştia sunt Dwayne şi Lucas. Mi-i arătă pe rând pe amândoi, de parcă îmi prezintă un meniu cu două feluri de mâncare. Are o problemă cu gesticulatul din mâini, iar asta m-a făcut din nou să râd.

Cel pe care îl numise Lucas, un roşcat cu ochii verzi şi nişte pistrui acoperiţi cu fond de ten, se ridică imediat. Credeam că o să dea mâna cu mine, dar m-am trezit în braţele lui.

Alice îşi flutură mâna pe la spatele lui, de parcă îmi spune că nu e nimic de care să îmi fac griji.

- Nu îţi face iluzii, puiule, roşcata asta are parte de mai multă marfă masculină decât noi amândouă la un loc. Râse ea, iar când Lucas se retrase şi am putut să îl văd mai de aproape, i-am observat genele rimelate, fardul negru, şi buzele lucioase. El îmi rânji parcă drăceşte şi am aprobat înţelegătoare din cap. Gay! Super, acum mă pot simţi mult mai relaxată în preajma lui.

- Asta explică de ce miroase mai bine decât mine. Am glumit eu, iar Lucas râse vesel şi îşi puse mâna pe piept, de parcă tocmai l-am cucerit cu replica asta.

- Fato, aş da orice să am nuanţa asta la păr. E vopsit? Îmi prinse o şuviţă între degete şi o ridică să o studieze. Mi-a amintit de Danica azi-dimineaţă. Am clătinat din cap în semn că nu, părul meu e roșu şi... cam atât, nu are nimic special.

- Lucas, las-o să respire.

Glasul ăsta a fost foarte diferit faţă de cel piţigăiat şi feminin al lui Lucas. L-am privit pe cel care nu se ridicase de la masă, un brunet înalt, cu cei mai negri ochii pe care i-am văzut vreodată. De gât îi atârnă o pereche de Beats. Mi-l amintesc de la cursurile de teatru, la care m-am înscris săptămâna trecută. Sunt sigură că e el. Alice mă prinse de mână şi mă trase jos pe scaun, între ea şi Dwayne.

- Eşti la cursul de actorie, nu? Am întrebat ca o idioată, fără să îmi dau seama că mai întâi ar trebui să îi spun că îmi pare bine de cunoştinţă. El zâmbi în colţul gurii, apoi îşi aruncă un cartof prăjit în gură.

- Fir-ar să fie! Speram să nu mă vadă cineva acolo.

Răspunsul lui m-a derutat, Alice interveni să mă salveze.

- Dwayne se ocupă doar de sunet. E DJ şi e al naibii de bun. Canalul lui de youtube are peste 7 milioane de urmăritori.

Mai şocată decât ar trebui să fiu, l-am privit pe Dwayne, iar el se încruntă subtil spre Alice, dar îmi zâmbi uşor mie. Înainte să mai scot vreo idioţenie pe gură, m-am mulţumit doar să zâmbesc, apoi am început să mănânc.

- Să nu faci vreodată greşeala să mergi la el acasă şi să îl întrebi de aparaturile alea extraterestre, îţi spun de pe acum că nu o să înţelegi nimic. Spuse Lucas, gesticulând cu o singură mână, dar complet diferit de Alice. În timp ce ea se agită cu toate forţele, el e elegant şi îşi expune punctul de vedere. Clar nu o să mă plictisesc cu aşa prieteni şi încep să îmi placă tot mai tare, dar ceva îmi atrage atenţia tot spre cel tăcut din dreapta mea.