Eleazar

După ce Dumnezeu a făcut Cerurile și Pământul, Acesta a început să umple planeta de viață, o viață alcătuită din mii de animăluțe drăgălașe de toate felurile și, totodata, o viață colorată din tot felul de flori. La vederea acestor lucruri, Tatăl nostru s-a bucurat tare mult, o bucurie care a răsunat în tot Raiul. Atât de tare s-a bucurat, încât, în timp ce Arhanghelul Gabriel își plimba degetele printre corzile harpei sale, din această fericire și armonie sfântă, s-a născut primul Fluture. Și așa începe povestea familiei fluturilor, o poveste care ne arată că, indiferent de cât de mari sau puternici am fi, niciodată nu trebuie să ne pierdem credința în Dumnezeu și, bineînteles, în noi.

Într-o zi aleasă de Creator, fluturele Rafael, zburând către Valea Păcii, un loc plin de flori, un loc în care mulți fluturi își desfășurau muncile lor de zi cu zi, acesta o întâlneste pe Anabelle, o femelă fluture deosebit de frumoasă, grandioasă, ale cărei aripi puteau fi oricând confundate cu ale unui înger, și al cărei glas suna atât de cristalin, ca al unui serafim; având aceeași vârstă cu el, însă situația în care cei doi s-au întâlnit, nu era una tocmai plină de veselie pentru că, acest fluture gingaș plângea, atât te înduieșător plângea, încât, florile din jurul lor începeau să iși închida petalele de tristețe. Timorat și totodată cuprins de un fior puternic datorat strălucirii aripilor lui Anabelle, Rafael se aproprie încet de ea și, cu un glas alintător i se adresează:

- Buna! Numele meu este Rafael.

- Ce s-a întamplat?!

În acel moment, ducându-și mâinile firave la ochi pentru a-și sterge lacrimile ca de cristal ce îi picurau pe obrăjorii rumeniți de soare, aceasta își îndreaptă privirea către el. Privindu-se fix, aceștia se pierd pentru un moment într-un Univers în care se regăseau doar ei, un loc în care veselia și armonia țineau pentru totdeauna datorită iubirii lor. Da, o privire a fost de ajuns și cei doi s-au îndrăgostit unul de celălalt cu o iubire veșnică, cei doi fiind întemeietorii expresiei, dragoste la prima vedere. Încercând să zâmbească și cu vocea suspinândă, răspunde:

- Buna! Numele meu este Anabelle.

- Îmi pare bine să te cunosc!

- Plăcerea este și de partea mea!

- Dar ce s-a întâmplat? Întrebă iar Rafael.

- Cum ce s-a întâmplat? Exprimă ea.

- De două zile am ieșit din cocon, până acum m-am târât ca o omidă alături de părinții mei și, aceștia, conform duratei vieții noastre, vor muri poimâine.

- Înțeleg... vorbești de ciclul nostru de viață. Dar este ceva normal pentru noi, nu ar trebui să fi tristă!

- Nu este deloc normal, dragul meu Rafael, lucrurile nu au stat așa din totdeauna.

Auzind ultima frază a frumoasei lui, Rafael îngenunchind lângă ea, o întreabă uimit:

- Observ că deții un secret. Cum și eu sunt un fluture și tot 7 zile voi trăi, aș dori să aflu câte ceva din istoria noastră. Îmi poți spune ce ști despre noi?

- Bine, îți voi spune. Pe vremea când încă eram doar o omidă, tatăl meu mi-a spus o poveste. Aceasta începe astfel:

Acum 3000 de ani, când lucrurile se petreceau după regulile lăsate de Tatăl absolut, domnea pacea, fericirea, iubirea și credința printre toate familiile de fluturi. Era o armonie așa de plăcută, încât ni s-a oferit darul de a trăi 100 de ani de la nașterea noastră ca fluture din stadiul de omidă.