War in love

Capitolul 7

Decid sa tac și să nu mai reacționez in vreun fel. La cat de guralivă sunt în ultima vreme, de data asta sigur o să am de suferit. Mă împing mai bine in scaunul din piele neagra, încercând să mă fac mai mica. Observ cum intrăm pe o parte a câmpului unde este pavat cu ciment, sau așa pare. Era o porțiune destul de mare, iar aproape de aceasta se afla o magazie enorma. Cat depozitul lui James pot zice, dar care nu avea uși. O parte a acesteia era fără perete. Am văzut și câțiva oameni care se învârteau pe acolo. Arată mai mult ca o pista de avion. OK, deci nu vrea să mă omoare, am trecut peste acest impas.

- Ce e asta, Harry? Îl întreb eu imediat ce îmi dau seama ce are de gând să facă.

- O să ne distrăm puțin, nimica toată! Vrei sa te duc acasă? Imediat pot să întorc și să te duc unde o sa te plictisești toată ziua, mi se adresează acesta brutal.

Nu mai spun nimic și aștept ca un copil mic sa oprească mașină. Acesta își deschide portiera și imediat observ cum trece prin fața mașinii. O, nu! Doar nu are de gând să-mi deschidă portiera! Nu aștept ca el să ajungă aici, că imediat reacționez. Mi-o deschid singura și pășesc pe pământul bătătorit. Dacă privirile ar putea ucide, as fi moartă și invocată de trei ori până acum.

- Ție chiar îți place să strici tot, nu-i așa? Îmi spune acesta în timp ce-si baga mâinile în buzunarele blugilor și își ridică capul în sus. Își strânge ochii in timp ce soarele ii intra in ochi. Era frumos in adevăratul sens al cuvântului.

- Cred că mi-ar trebui un premiu pentru asta, Styles. Stric multe, nu mă cunoști, încetează să pretinzi anumite chestii, ii răspund înapoi încercând să fiu convingătoare pentru urechile sale.

Nu mai spune nimic. Își ridică mâna și și-o îndreaptă spre acel depozit. Încep să merg după el, încercând să nu scot niciun cuvânt, deși multe îmi stau pe limbă. Îmi aduc aminte că sunt pe un câmp, iar el mă poate omorî in orice moment, e un criminal nenorocit, iar eu sunt acum cu el, aici.

Mă uit în stânga și în dreapta, pot observa in interiorul acestui depozit multe elicoptere, sau ceva de genul. Nu arata ca unele normale, cel puțin văzute de mine până acum.

- Ce facem aici, Styles? Îl întreb eu bătând din picior ca o idioată.

- Ai zburat vreodată, Sarah? Mă întreabă acesta la randu-i venind spre mine mult prea aproape.

- Normal că am zburat cu avionul, idiotule! Ii spun eu din nou, enervandu-ma.

- Nu cu avionul, idioato! Îmi spune acesta dandu-mi un bobârnac pe nas. Cu parașuta, in aer liber. Îmi spune acesta aproape de mine, fiind foarte serios. Acum, te mai întreb odată, ai zburat vreodată, Sarah? Mă întreabă din nou acesta lângă urechea mea. Ii puteam simți fierbințeala din voce, insa am incercat sa ignor acest lucru și să fiu serioasa.

- Nu, ii spun eu înghițind in sec ca o fraieră când îmi atinge urechea ușor cu buzele moi și catifelate.

Fac imediat doi pași în spate, încercând să-l îndepărtez de mine cat mai mult posibil. Pozitia pe care o aveam era destul de stânjenitoare pentru mine, dar se pare că pentru el nu. Mârâie când observă gestul meu intenționat de a mă îndepărta de el. Se îndreptă către omul care a apărut deodată în peisaj. Merg și eu după el, nevrând să rămân singura in mijlocul acestui loc.

Când reușesc să ajung lângă ei; Harry având niste picioare exagerat de lungi, pașii lui fiind ca o alergare a mea, ajunge înaintea mea. Îmi strâng brațele lăsat piept așteptând nervoasă să plec cat mai repede de aici. Când Harry termina de vorbit cu bărbatul ăla se întoarce la mine, frecandu-si palmele entuziasmat.