Ajută-mă să trăiesc!

Capitolul 44

        -Deci vorbești. Cam rar, dar vorbești. Să vedem dacă mai ai tupeu în fața directorului. Râse batjocorător. Directorul m-a trimis să te anunț să fi în biroul lui, acum. A subliniat.

         -Și dacă nu vreau? M-am lipit mai mult de Kevin când privirea sa dură îmi trimise săgeți ucigașe.

          -Nu cred că va fi bine, pentru tine. Ai intrat în belea, din nou. Râse. Acum, mișcă! Deveni serios.

         Și uite cum stropul meu de curaj dispăruse. Am privit speriată spre Kevin apoi spre Nick. Nu vreau să merg nicăieri cu Nick, dacă e vre-o jmecherie și voia să se răzbune fiindcă am lovit-o pe Jasmine. Nick nu era genul de tip în care ar trebui să mă încred cu una cu două, cine știe ce gânduri avea.

          -Nu...nu vreau să merg nicăieri. M-am bâlbâit intimidată. Am simțit mâna mare a lui Kevin așezându-se pe saltele meu și mângâindu-mă încurajator.

           -Ba vei merge! S-a răstit. Crezi că vorbesc cu pereții sau nu îțelegi limba oamenilor și trebuie să-ți spun pe limba ciudaților? Mã apucă de braț și mă trase spre intrare. Am tresărit și am scàpat un icnet trăgându-mă din strânsoarea sa.

            -Nu.

           -Doamne, ce proastă ești! Stii ce, nu-mi pasă! Am să-i spun directorului că ești prea proastă și nu vrei să vi. Mai du-te dracu! S-a răstit întorcându-se și intrând în școală. Am rămas proțăpită în fața intrării câteva clipe apoi m-am întors spre Kevin ce părea gânditor.

          -Auzi, poate nu mințea. Poate chiar directorul l-a trimis. Ce zici să mergem și să-l întrebăm pe director? S-a apropiat așezându-și mâna pe brațul meu. Am privit mâna sa apoi ochii săi verzi ce parcă aveau o culoare mult mai intensă.

           -Chiar nu am dispoziția necesară...Kevin. Vreau să merg acasă...vreau să fiu singură... Am oftat îmbrățișându-mi trupul cu brațele.

           A oftat adânc.

          -Dacă ai nevoie de cineva să te strângă în brațe, de ce nu-mi spui? Crezi că te-aș refuza? Sau aș putea să te rănesc printr-o simplă îmbrățișare? A zâmbit ușor și m-a tras la pieptul său. Fără să mai protestez i-am inhalat parfumul specific și mi-am așezat capul sub umăr. Era atât de bine, nimeni nu trebuie să știe că mă simt bine în brațele lui, va rămâne secret. Încã puțin, după am să-l împing. Și puținul s-a transformat în minute întregi, atât de calde și perfecte. Asta, să mă las protejată de Kevin era perfect. Aici nimeni nu-mi va putea face rău, cel puțin îmi place să mă mint astfel. Încă puțin...s-a așezat pe marginea de piatră dintre cei doi stâlpi ce susțineau acoperișul, exact în locul în care îl văzusem sărutându-se cu Jasmine. Mi-a sărutat creștetul și a început să mă legene ușor în brațele sale. Uneori ești atât de naivă... A șopti la urechia mea.

         -De ce? M-am foit așeznâdu-mă mai bine pe coapsele sale. 

        -Cum să crezi că o îmbrățișare e ceva rău? Să te ferești de asta? Nu-i așa că-i bine? A spus încet la urechea mea.

       M-am încuntat. Tocmai ce spusesem că nimeni nu trebuie să știe că mă simt bine în brațele lui. Nici măcar el. Așa că am tăcut o clipã apoi m-am depărtat. Era de ajuns. Încă încălcasem limita de timp, ar trebui să nu mă mai las atinsă de Kevin, doar astăzi o făcuse mult prea mult, cred că în nicio zi nu se apropiase atât de mult, bine, exceptând momentele în care am dormit, la cabană și la el acasă, acum se apropiase în sensul că mă sărutase și mă luase în brațe. Mă tot întrebam ce altceva mi-ar mai putea face înnafară de asta. Citisem Gray până la urmă, și ajunsesem să mă întreb dacă tot ce scria acolo e real, acele plăceri. Oare Kevin mi-ar putea face ce a făcut Gray? Numai gândul ăsta îmi provoca fiori. Să mă sărute acolo, jos, să mă atingă peste tot, oh, la naiba cum să nu vrei așa ceva, oi fi eu retrasă și cam inhibată dar până la urmă pot gândi ce vreau, nimeni nu stie ce gândesc eu, iar eu îmi imaginez cum ar fi ca Kevin să mă sărute mai mult, peste tot, mai ales acolo jos. Mi-am mușcat buza de jos simțind golul din stomac și furnicăturile din vârful degetelor. La naiba, înnainte nu gândeam așa, și era numai vina lui. E vina lui că mă face să mă gândesc la prosti. Eu nu m-aș fi gândit la așa ceva, acum patru lui nu m-aș fi imaginat un băiat care să mă sărute, numai gândul la băiatul în sine îmi provoca repulsie, iar acum gândesc....