Ajută-mă să trăiesc!

Capitolul 24

- Atunci te învăț eu....mi-a șoptit iar răsuflarea caldă mi se zdrobi de buze. Nu știam ce fac, ce urmează să facă sau ce dorește însă nici că-mi păsa. Cât timp mă va face să uit nu îmi pasă. E aici, lângă mine, privindu-mă cu drag iar gândul meu e departe, departe iar eu nu mai pot gândi logic. Așteptam, dar ce? Nu știam ce însă știam că aștept și nu primeam ce voiam.

Tot farmecul a dispărut iar eu am revenit cu picioarele pe pământ atunci când melorlodia telefonului lui se auzi. A oftat nervos dintr-o dată și s-a îndepărtat. A scos telefonul de ultimă fiță și a răspuns plictisit fără să privească măcar ecranul.

-Care pu....nu mai apucă să spună nimic că se opri și se lovi peste gură. Da...răspunse după scurt timp. Liniștește-te Zo, vin repede, stai cuminte și așteaptă-mă! Și eu te iubesc! Oftă Kevin și o privi grăbit pe Tara. Închise telefonul și îl vârî în buzunar. Trebuie să plec, Tara! Spuse grăbit.

-Da, la Zo! Bombăni ea dându-și ochii peste cap.

Un zâmbet arogant apăru pe chipul lui.

-Tara, Zo este...știi ce? Las' pe altă dată, nu am timp, pa! Rânji aplecându-se deasupra ei și îi sărută fruntea făcând-o să se strâmbe.

Se depărtă și o luă la goană pe holul pustiu. Oftă și se întoarse bombănind în clasă scărpinându-se.

* * * * * * * * * *

25....26.....27.....28.....29 Octombrie Zilele trec rapid iar eu nu mai înțeleg nimic din viața mea. Totul a revenit la normal. La normal așa cum era înnainte. Bil abia mai dãdea pe acasă și atunci grăbit sau nervos, la școală profesorii nu o mai băgau în seamă, colegii continuau să facă glume proaste pe seama ei, Jasmine și Nick continuau să se lege de ea și să o lovească de câte ori se plictiseau și își aduceau aminte de ea. Nimic anormal, pentru ea. Singurul lucru schimbat era Kevin, nu, nu el era schimbat, defapt nici nu știa dacă se schimbase sau nu fiindcă nu mai dăduse pe la școală din ziua în care îl sunase acea Zo, sau mai bine zis iubita lui. Nu mă interesează cine sau cum e dar știu sigur că o urăsc. De ce? Nu știu! Pur și simplu când mă gândesc la ea îmi vine să o caut și în gaură de șarpe și s-o strâng de gât. "Și eu te iubesc" îmi răsună în minte și mi-am încleștat maxilarul nervoasă. Oficial această Zo este așezată în fruntea listei negre!

Timpul rece și înnorat îmi dădea o stare de nervozitate așa că mi-am scos pachetul de țigări din buzunar și am aprins una grăbită să simt fumul în plămâni. Spre mulțumirea mea graba monstrului aducea cu ea și unele avantaje, mereu își uita bani, țigări, băutură sau drogurile împrăștiate prin casă de fiecare dată iar eu le luam mulțumită când făceam curat. Partea rea e că tot nu mi-am găsit un loc unde să muncesc...însă am hotărât ca după școală să mai merg să caut. Am privit cerul pe care pluteau norii plumburii și mi-am tras înfiorată gluga pe cap. Îmi place când plouă chear ador asta însă urăsc îngrozitor de tare tunetele și fulgerele! Îmi e atât de frică de ele iar de fiecare dată când văd norii pe cer mi-e teamă să nu se pornească vre-o furtună oribilă.
Am oftat iar sunetul unui motor ce se apropia de mine mă făcu să mă încrunt. O motocicletă de un neagru mat opri în dreptul meu și am mărit ochii. Băiatul al cărui chip era acoperit de casă se întoarse spre mine și mă privii.

-Ce s-a întâmplat Tara? Nu mă recunoști? Am auzit acea voce binecunoscută iar băiatul își dădu jos casca lăsând la iveală părul șaten răvășit și ochii verzi electrizanți.

-Kevin? Am întrebat comfuză.

-Cine altcineva? A râs și s-a ridicat de pe motocicletă lăsând-o pornită. Ce faci? Mă întrebă.