Ajută-mă să trăiesc!

Capitolul 13

Ce e defapt viața? Se întrebă Tara privind pe fereastra murdară din camera ei. Când era mică părintele ce venea la școală le-a spus că viața de pe pământ ne pregătește pentru cea din rai. Cum adică ne pregătește? Mereu am auzit că viața în rai este frumoasă, că acolo nu există durere și violență. Dacă raiul este "lapte si miere" de ce am trebui să "ne pregătim" să ajngem acolo? Adică doar nu ne va da cineva un test depre viața pe pământ când vom ajunge în rai iar dacă iei testul rămâi, dacă nu ajungi în iad. Despre asta am auzit că dacă ai păcate de neiertat pe pământ ajungi în iad. Dar despre rai? De ce trebuie să fim "pregătiți"ca să ajungem acolo? Această pregătire înseamnă să suferi? Să simți acestă durere? Așa sunt eu pregătită pentru rai? Să fiu violată de propriul tată, să fiu pãrăsită de ființa ce mi-a dat viață și m-a făcut om pe acest pământ? De ce Doamne vrei să sufăr? De ce Doamne mi-ai dat povara asta atât de grea și chinuitoare ce mă doboară și îmi distruge sufletul? Doamne, nu vezi cât de slabă sunt? Nu vezi cât mă distruge viața pe care tu mi-o dai? Doamne... Eu de ce nu sunt fericită? Eu de ce nu râd, de ce nu am o viațà frumasă ca toți oameni? De ce eu plâng mereu? De ce trebuie să mă răneascã toți? De ce nu înțeleg că nu este vina mea că nu am fost învățată ce e aceea afecțiune, iubire, și fericiere, nu e vina mea că părinții mei sunt așa cum sunt, nu e vina mea că ei nu îmi dau bani să îmi iau haine scumpe, farduri sau măcar un telefon? De ce nu înțeleg că viața mea e controlată de toți, mai puțin eu? De ce nu înțeleg că nu știu cum să îmi trăiesc această viață scurtă și nu știu să profit de anii ăștia care pentru alții sunt atât de frumoși însă pentru mine sunt chinuitori și plini de suferință? Oh...Doamne, de ce ești atât de rău cu mine? Ce am făcut Doamne atât de rău încât să merit această soartă? Dacă am făcut ceva atât de rău încât să nu mă poți ierta Doamne să ști că îmi pare foarte rău...Dar ce mai contează ce spun. Oricum știu că Dumnezeu m-a uitat indiferent cât de mult vorbesc cu El sau mă rog. Iartă-mă, Doamne că trăiesc...

Tara își șterse lacrimile ce îndrăzniseră să apară pe chipul ei palid și încercănat și se îndreptă spre dulap. Era aproape ora 11 noaptea iar ea, ei bine nu prea știa ce să facă. Nu îi era somn și îi era frică ca Bil să nu apară acasă și să vinã la ea. Nu că nu ar mai fi făcut-o doar că, ca întotdeauna îi era frică, era de-a dreptul îngrozită. Încercă să își păstreze calmul și să nu se gândească atât de mult la asta. Își luă din dulap o pereche de pantaloni de pijama largi și ponosiți și un tricou de-al lui Bil pe care el îl aruncase iar ea îl luase și îl ținea pe post de pijama. Intră în baia mică și veche. Cândva, înainte ca Bil să cumpere casa asta podul fusese locuit, de aceea era această baie acolo, chiar dacă normal nu ar mai fi folosită datorită apei ce era doar rece și WC-ul nefuncțional însă pe Tara nu o deranja. Era obijnuită să facă duș cu apă rece. Odată vruse să facă duș în baia de jos însã se răzgândi când apa fierbinte îi atinsese pielea si descoperi că pur și simplu simte că se sufocă. Corpul ei era obijnuit cu temeratura apei scăzute și o deranja cumva apa caldă.

După ce se schimbă se spălă pe ochi și se privi în oglindă. Nicio schimbare de data trecută când se privise în oglindă. Același chip palid, aceiași ochi negri lipsiți de viață, aceleași cearcăne proeminente ce îi întunecau mult mai mult privirea șj aceleași buze fragile și de un roz fără viață. Privi ligheanul din colț unde avea hainele murdare așa că se hotărî să le spele astfel făcându-și și de lucru.

În minte îi reveni chipul blând și acele trăsături fine ale lui Kevin. De ce se gândea la el? Poate fiindcă nu o lăsase să își ducă planul sinucigaș până la capăt, sau îi luase din nou apărarea în fața lui Kevin ori fiindcă refuzase de nenumărate ori să plece acasă cât timp ea stătuse în parc. Nu plec până nu sunt sigur că te duci acasã. Îi spuse când încercase pentru a 5 oară să îl expedieze și să rămână singură în parc. Iar atunci fu nevoită sã plece acasă doar să scape de el. Plus că îi adusese și mâncarea pe care o lăsase la cafenea. Cu siguranță îi va ajunge două zile de aici în colo. Puse apă în ligheanul micu și luã câte un tricou închis și ponosit și le băgă în apă. Știa că poate ar trebui mai întâi să spele lucrurile deschise însă ea nu are haine deschise decât negre sau gri.