Academia

Capitolul I

      Îmi aștept mama sa iasă din biroul directoarei, in momentul acesta am un singur gând sa nu-i zică despre absențele și toate problemele pe care le-am cauzat liceului. Ma gândesc la ce pedeapsa o sa îmi dea ,mai ales ca ma știe drept fetița sa cuminte și eleva model, însă de când ea nu a mai trecut pe la ședințe m-am schimbat puțin ... mai mult. Nu mi-au scăzut notele sau altceva dar au fost niște absente de cam trei săptămâni de care nu as vrea sa afle. Cum se zice ce nu sti nu te rănește dar ma rog acum barbosu' cu mila.
      Aud cum usa se deschide și mama pășește spre mine calma și chiar puteai citi pe chipul ei un zâmbetul cald când ma vede, s-a apropiat de mine și mi-a zis:
      — Brook hai acasă !
      Am aprobat-o cu un simplu semn din cap sunt  uimita când mama a aflat de absenta lei Maddie ,sora mea mai mare ,nu a fost deloc fericita nu am habar ce se va întâmpla acasă dar ma roade curiozitatea. Oare ce iau spus acolo? Când vine vorba de școala mama e severa și nu își păstrează niciodată calmul.
       —Ce sa întâmplat scump-o? Ești mai aeriana ca de-obicei ! Ești in regula? Ma întrerupe din gânduri .
       — Da mama sunt bine ! Ii spun zâmbindu-i puțin forțat .
      Ieșim pe usa liceului și ne îndreptam spre mașina mamei . Nori ce se îngrămădeau pe cer prevesteau un viscol iar vântul imprastia stratul subțire de zăpada deja prezent. Deschid portiera mașinii și ma așez punându-mi in același timp centura de siguranța. Tot drumul s-a auzit doar casetofonul. Mama a parcat automobilul de un negru mat in parcarea subterana a blocului și am urcat cu liftul la etajul opt al clădirii. Mama descuie usa și se descălța la intrare, o urmez și ma îndrept spre camera mea ca sa îmi las rucsacul, dar femeia ma atenționează :
—Vreau sa discutam un lucru important așa ca te aștept in cinci minute in camera de zi! spune cu o voce dulce specifica mamei ce exprima in același timp o seriozitate ieșită din comun.
Îmi las geanta in camera și ma duc in camera de zi sperând sa fie intelegatoare și creându-mi un discurs credibil care sa explice absentele pe care le aveam. Mama ma aștepta pe canapeaua de piele ecologică ce se potrivea de minune cu întregul stil al mobilierului clasic german.
— Brook ,cred ca așteptai sa îți spun ce s-a întâmplat in biroul directorului astăzi ! Spune la fel calma și dulce ca mai devreme.
— Mama înainte sa începi discuția stii doar ca sunt un elev model și învăț mereu și îmi pare nespus de rău ca am lipsit de la liceu fără un motiv întemeiat . Sa sti ca regret tot ce am făcut ,dar aveam nevoie de o pauza. Și m-am simțit prost și voiam sa îți spun și nu am făcut-o ,iarta-ma!
— Poftim?! Ce absente?! Domnișoara ai încurcat-o! Văd cum ii ies flăcări pe nări dragonului din fata mea. Și eu singura am făcut-o ea nu știa nimic Pe viitor Răspunde doar la ce te întreabă ca altfel ne bagi in belele! Ai dreptate Conștiința ... Stai tu când ai apărut ?! Am fost aici mereu dar acum m-ai băgat in seama. Am înnebunit asta e clar. Ba nu mereu ai fost așa nu trebuie sa te impacientezi și sa te duci psiholog sunt doar vocea ta interioară. Taci acum!
— Vorbim despre asta mai târziu, spune aceasta dându-mi de înțeles ca nu o sa scap așa ușor . Revenind la școala in biroul Doamnei Jensen au fost niște domni care in urma unor cercetări asupra elevilor te-au ales pe tine sa studiezi intr-un loc pentru tineri cu un potențial special. Și m-au chemat sa discutam despre tine și dacă vrei sa studiezi intr-o asemenea școala . O problema ar fi ca este in Tokyo ,dar nu majora . Tu ce părere ai?
— Dar nu sunt sigura de ce eu și ce cercetări nu înțeleg ... Și unde o sa stau ?Aici am prieteni , familia și pe Lia . Cum o sa ma pot acomoda am fost in Tokyo foarte rar nu cunosc locul sau pe cineva acolo. Mama...
— Înțeleg ca îți va fi greu dar e o șansa unica in viața vrei sa o pierzi ?
— Nu ,dar nu cred ca ma voi descurca singura !
— Draga , totul va fi bine stai liniștita ești suficient de mare încât sa îți iei viitorul in propriile mâini este o oportunitate sa te maturizezi și sa îți creezi un viitor! Totul o sa fie bine!
— Chiar și așa unde o sa locuiesc?
— Acolo au niște apartamente foarte drăguțe pentru elevi și clădirea arată bine o sa îți placa! Cât despre prieteni o sa păstrați legătura și nu uita ca atunci ca vei avea nevoie de noi vom fi acolo și eu și tatăl tau și nu uita de sora ta.
—Presupun ca nu e atât de rău și cred ca ai dreptate dar sa sti ca va voi vizita întotdeauna sa fiți pregătiți !
— Vei pleca peste o săptămâna avem timp sa stam pana atunci cu tine! Spune zâmbind .
O iau in brațe și ma duc la mine in camera sa vorbesc cu prieteni mei despre ce s-a întâmplat. O sun pe Lia mai întâi .
Convorbire telefonică
—Alo ,Lia?
—Da ?
—Trebuie sa îți spun ceva important ești liberă ?
—Da! Ne vedem in parc in jumătate de ora?
— Bine inteles ! Bie
— Bie!
Convorbire telefonică încheiata
M-am îmbrăcat și am pornit spre parc când ajung ma așez pe banca pe care ne jucam cu păpușile cu mult timp in urma.
Priveam in gol iar milioane de gânduri îmi zburau prin cap, însă sunt întreruptă de cea mai buna prietena a mea.
— Brook ești ok? La ce te tot gândești ? De ce m-ai chemat aici? Spune in timp ce se așază lângă mine.
— Lia, nu stiu cum sa îți zic... dar voi pleca din oraș o perioada nedeterminata de timp pentru niște studii aprofundate in Tokyo .
— De ce ? Și liceul nostru este foarte bun... Mai ți minte ca ne-am făcut planuri pentru facultate, tu ma lași chiar acum! Nu îmi vine sa cred!
— Lia nu te supăra dar nu pot sa pierd aceasta șansa ...
— De ce nu poți Brook ? Cuvintele le rostea cu scârbă de parca as fi fost un jeg . Și eu am investit tot ce am avut in prietenia asta ca tu sa ma lași cu ochii-n soare, dar ma rog ești la fel de egoista nu îți pasa de ceilalți . Eu am plecat !
Am amuțit la cuvintele ei nu pot sa cred ca am crezut ca îmi este prietena , credeam ca ma va înțelege . Eu egoista , niciodată ! Ia-o ușor ne vom face alți prieteni și cine știe poate și un iubit... Poate, nu! Bine , bine ziceam și eu ,nu trebuie sa sari așa ! Ha-ha-ha foarte amuzant!
Când am ajuns acasă am constat ca Maddie s-a întors de la facultate .
— Maddie ,te-ai întors deja?
— O da, am auzit ca pleci in Tokyo, e adevărat ?
— Da...
— Fără mine surioara , foarte urat ! Spune aceasta in gluma.
— Asta e , te primesc in vizita dacă vrei!
— Normal ca o sa vin in vizita nu tre' sa ma primesti tu!
— In cazul asta ma răzgândesc nu cred ca ar trebui sa vi pe la mine! O spun in gluma dar adoptând o poziție de copil bosumflat.
        — Știi surioara mereu m-am întrebat dacă la Tokyo sunt băieți drăguți ma voi baza pe tine ca îmi vei spune și dacă e cineva mai deosebit sa sti ca vreau sa îl cunosc și cine știe poate poate nu o sa murim singure! Spune Meddie cu un suspin fals dar totuși serioasă .
       — Continua sa speri surioara noi nu o sa găsim niciodată pe cineva care sa nu suporte!
        — Vorbește pentru tine eu nu am de gând sa devin o bătrâna de aia trista care are o suta de pisici ca tine ! Spune tot cu același caracter de gluma.
          — Ești tu sigura?
          — De fapt acum ar trebui sa ma întâlnesc cu un tip așa ca te voi lasă și poate cine știe o sa îți aduc o pisica când ma întorc!
Acum pa ! Zice in timp ce se încalță și apoi părăsește locuința .
           Ma îndrept spre camera unde ma trântesc in pat in ma uit pe tavan unde adorm ca o boschetara nespalata dar pe mine nu m-a  interesat la acel moment.

Aloha ! Trebuie sa mentionez ca la media sunt cele doua surori , cea par alb este Broock iar cealaltă Meddie.
PS: ignorați greselile