° Vibratia iubirii °

CAPITOLUL 1

KIRRA ROBINSON povesteste:

LUNI dimineata. ORA 7:00. Alarma enervanta incepe sa sune, iar eu inca nu voiam sa ma ridic din patul meu pufos, in care cu toate ca am dormit doar de cateva ori, incepusem sa-l ador. Acest lucru nu stiu cui se datora... ori faptului ca era prea dimineata, ori faptului ca astazi voi pasi pentru prima data ca o studenta cu acte in regula in curtea minunatei facultati la care am intrat fara prea mult efort. Inca de mica mi-am dorit sa studiez la o facultate de management, iar faptul ca o fac aici, in L.A... ma entuziasmeaza si in acelasi timp ma sperie la maxim.

Ma gandesc la tot ce am renuntat in urma cu 2 saptamani cand m-am mutat aici... la familie... la prieteni... la fostul meu iubitul, de care a trebuit sa ma despart dupa o relatie de lunga durata, deoarece am fost de acord amandoi ca o relatie la distanta intre noi doi nu va functiona niciodata...
Imi este foarte greu sa ma acomodez cu aceasta schimbare si cu acest stil de viata, dar dupa ziua de astazi sper ca imi voi face prieteni si totul va decurge, cred eu, mai bine.
Dar in acelasi timp, ma gandesc la viitorul meu..la minunatul loc de munca pe care il voi avea dupa terminare facultatii si la frumoasele amintiri pe care o sa mi le fac in L.A.

Intr-un sfarsit cobor lenesa din pat si ma indrept spre baie pentru a-mi face un dus cald.

Dupa ce mi-am facut baie, mi-am uscat parul, l-am indreptat, am aplicat pe fata mea curata fond de ten, mascara, fard de pleoape maro si un ruj rosu, apoi am mers spre mare meu dressing pentru a-mi alege tinuta pentru astazi.
Dupa mult timp petrecut cu capul printre haine, am ales intr-un sfarsit o pereche de jeansi de un albastru inchis, ce aveau rupturi mici pe ici-colo, o camasa de un alb imaculat care avea pe o parte a pieptului multe insigne si brose, iar in picioare o pereche neagra de pantofi cu un toc acceptabil pentru a fi cu cativa centimetri mai inalta, nu ca inaltimea mea de 1.67 nu era suficienta..
Însfac repede geanta de pe canapea si plec. Cobor scarile blocului si in fata lui ma astepta taxiul pe care il chemasem cu cateva minute in urma. Ii spun taximetristului unde trebuie sa ajung, iar pe parcursul drumului aleg sa ascult muzica in casti pentru a uita de emotii.

Drumul a durat in jur de 15 minute. Ajunsa la destinație inima imi bate foartea tare din cauza emoțiilor.
Cobor agale din taxi, ii multumesc omului in varsta si îi platesc drumul, apoi imi iau inima in dinți si cu pași siguri si cu multa incredere pasesc spre intrarea facultății.
Erau atâția studenți încât abia aveai pe unde să mergi.
Erau persoane fericite ce cred ca isi revazusera colegii dupa mult timp, dar și multe persoane ca si mine, in primul an, cărora li se citea atat teama, cat si entuziasmul pe chip.
Pășesc spre usa ce ducea in biroul secretarei. Ma prezint, iar femeia tânăra cu o voce dulce imi inmaneaza o hartă a clădirii și imi spune sa merg in sala 3 de la primul etaj, ma încurajează ca totul va fii super si frumos aici si imi urează bafta.

Atenta la harta din mana pentru a găsi sala unde am fost trimisa, ma lovesc de cineva.
Harta imi cade la fel si geanta de pe umărul drept. Imi ridic privirea pentru a vedea peste cine am dat. Era un baiat brunet, cu ochii albastrii. Era îmbrăcat în negru din cap pana in picioare. Avea un corp bine facut si masiv.
Imi fac curaj si vorbesc:

- Scuza-ma, nu eram atenta pe unde merg.
Întind mana pentru a ma prezenta:

- Ma numesc Kirra, Kirra Robinson.

Băiatul imi prinde brusc palma o tine strâns si se tot uita in ochii mei:

- Edward Smith.

Am deschis gura sa mai spun ceva, dar nu mai aveam cui.
Băiatul al cărui nume tocmai il aflasem dispăruse din peisaj.
Poate il deranjasem...
Imi ridic debusolat harta si geanta de jos si continui căutarea încăperii.

Dupa aproximativ 10 minute gasesc in sfarsit sala 3.
Iau o gura de aer si deschid usa .
Studenți proaspeți ca mine, emoționați și curioși erau in toata sala de clasa.
Si-au intors chipurile pline de curiozitate catre mine, iar eu am zâmbit.

Cautam cu privirea un loc într-o bancă pentru a ma aseza. Zaresc unul langa geam unde mai statea o fata, iar in fata ei un baiat blond statea in picioare si vorbea cu ea.

M-am îndreptat spre bancă, iar cei doi si-au intors privirile catre mine.
M-am așezat pe scaun comod.

- Buna! Ma numesc Kirra Robinson.

- Hei, fato! Eu sunt Asley William, iar el este prietenul meu cel mai bun inca de la gradinita, Alexander, pe placul lui Alex, Thomson. Spune ea si rade.

- Buna, Kirra.

Băiatul cu ochi verzi întinde mana pentru a mi-o strânge pe a mea, iar eu raspund acestui gest si ii zâmbesc.

Închid usa, arunc pantofii din picioare si geanta pe canapeaua din living, apoi deschid usa dormitorului si ma arunc extenuata pe spate.
Fusese o zi grea. Prima zi de facultate. Asley si Alexander erau foarte distractivi.
Dupa ce ne-am terminat treburile pentru azi la facultate, ei m-au dus la un restaurant din apropiere si am mancat ceva impreuna. La plecare am facut schimb de numere de telefon.
Sper ca ne vom apropia si mai mult pe parcurs. Chiar am nevoie de prieteni noi care sa-mi fie alături si sa ma faca sa ma simt in L.A ca acasa.

Era ceasul 19:25. Am decis să mă schimb in ceva lejer si sa merg sa-mi prepar ceva de mâncare. Merg in bucatarie hotărâtă să prepar paste, dar spre uimirea mea nu cumpărasem acum cateva zile cand am mers la supermarket. Ma voi duce repede sa cumpar. Iau un hanorac gros din cuier, o pereche de bocanci, portofelul si ies din apartament închizând usa in urma mea.

Gataaaa!!!! Primul capitol este gataaaaa.
Sper sa va placa si sa va atragă aceasta carte. Este prima mea carte, iar stângacia mea cred ca isi are locul ei :)))
Următorul capitol o sa urmez cat de curand.
Scuzați-mi greșelile.
Cu Dragoste AnaO.