Viaţa de liceu|Volumul 1

Capitolul în care a început totul

Ştiţi acei elevi care de-abia aşteaptă noul an de şcoală? Mda...poate acei elevi sunt nişte exemplare mai rare şi sunt uimit că fac şi eu parte din ele,dar după anul trecut,chiar am nevoie de un nou început.Aşa că iată-mă aici.În faţa noului liceu,Oliver.M Berry,locul unde îmi voi petrece următorii 3 ani.Nu pare aşa de rău...nu?

Stăteam ca un idiot pe scări şi priveam în gol,până când un grup gălăgios care a trecut pe lângă mine mi-a atras atenţia:

-Nu pot să cred că suntem a 10-a,frate,anul ăsta va fi genial!

-Ştiu bro!Să vezi câte lucruri am să-ţi povestesc!

-Nu ştiu de voi,dar eu aştept cu nerăbdare balul de toamnă.Vorbind de bal...Mai bine mi-aş alege un partener!

Păreau de treabă...Dar cred că deja sunt buni prieteni cu toţii şi nu e ca şi cum aş putea să merg la ei şi să pornesc o conversaţie. Aş părea ciudat.

Am intrat în curtea liceului care era aglomerată,iar toţi stăteau grupaţi,eu stând singur,necunoscând pe nimeni.M-am retres lângă un copac,verificându-mi mesajele de pe mobil,dar când ridic privirea o tipă brunetă cu un aparat foto în mână îmi apare în faţă.

-Bună! Eu sunt Autumn şi îmi place la nebunie outfit-ul tău. Pot să-ţi fac o poză lângă statuia tigrului? Este pentru albumul anual.

-Uh...Cred că da!am spus mirat şi ne-am îndreptat spre statuie.

-Arată super.E perfectă pentru albumul anual!Ne mai vedem!

Am vrut să-i răspund şi să n-o las să plece pur şi simplu,dar a plecat fără să mai apuc să-i spun ceva. De ce mă comport ca un antisocial?Adică nu e prima dată când sunt puştiul cel nou,deci n-ar trebui să fie mare chestie.Deodată,aud o voce blândă din spate care îmi spune:

-Hei...Eşti bine?Arăţi cam speriat.

M-am întors spre ea şi am văzut o fată blondă cu nişte ochi verzi cuprinzători care îmi zâmbea.

-Oh,bună!Lucram la câteva replici pentru prima zi,îi răspund şi eu zâmbind.

-Crede-mă,chiar ştiu despre ce vorbeşti.Anul trecut în prima zi aproape am făcut un atac de panică iar câţiva colegi m-au dus la infirmieră...Mă rog,pari cam singur.Crezi că ai avea nevoie de un prieten nou?

Wow!Nu ştiam că mai există persoane atât de drăguţe în lumea asta.

-Heh.Cred că eu chiar aş avea nevoie de unul.Locul ăsta arată destul de primitor,dar nici măcar nu ştiu unde mi-e clasa.225B?Câte clase are şcoala asta?

-Stai puţin...Asta e şi clasa mea.Vino cu mine.Doar n-ai vrea să întârzi în prima ta zi!

Ne-am făcut loc printre holurile pline de elevi până la clasa cu numărul 225B.Când am intrat majoritatea locurilor erau ocupate,rămânând câteva în faţă şi în spate.

-Hai în spa-

Înaite să-şi termine Emma propoziţia,o altă fată îi ocupă locul.

-Păcat. Locurile astea sunt ocupate de mine şi Michael.

Un tip brunet cu un tricou negru apare din spatele fetei de mai devreme.Presupun că el e Michael.

-Şti...Te-ai aşezat pe locul meu.Dă-te!

-Locul tău?Nu ţi-am văzut numele pe el.

-Eşti sigur?îmi zice şi îmi arată cu degetul pe bancă unde era gravat "MICHAEL"cu un cuţit.

-Touche.

Se pare că nu avem de ales. Singura opţiune erau locurile din faţă.

-Eu...Eu nu pot sta acolo!îmi şopteşte Emma.

-Nu e chiar atât de rău...Adică,da,eşti chemat mai des la tablă,dar nu pare să fie mare lucru pentru tine.

-Nu e asta.Eu doar...Nu pot sta lângă Caleb.

Privirea mi s-a îndreptat spre un tip cu un zâmbet uriaş care vorbea cu prietenii săi.

-Oh,acel tip.Nu pare că o să te mănânce.

-Dar eu...şti tu...uh

-Vrei să spui că îl placi?spun cu voce tare,uitând că ceilalţi ne-ar putea auzi,iar Emma îmi astupă gura imediat.

-Caleb nu...este de mine. El e vedeta şcolii.Şi super drăguţ.Şi amuzant.Şi deştept...

-Deci "băiatul de aur" al şcolii. Am priceput.

-Doar...Fă-mi un favor şi aşează-te tu lângă el,bine?

Dau din cap în semn afirmativ şi mă aşez lângă acest Caleb. Sper doar să nu fie arogant ca toţi cei din fostul liceu.

-Tu trebuie să fi noul elev!Bine-ai venit la Berry High.Eu sunt Caleb.

Eram surprins de cât de larg avea zâmbetul.

-Alex,răspund scurt.

-Serios?Am avut un peşte pe nume Alex!

Oh nu...A pornit o discuţie.Nu mă gândeam că va continua chestia asta,dar am avut noroc că primise un mesaj pe telefon şi exact atunci apare un roşcat care îi ia telefonul din mână.

-Frate,încă vorbeşti cu Zoe?Am crezut că v-aţi certat acum doua zile.

-Ne-am împăcat ieri.Acum dă-mi telefonul Brian.

-Chiar nu vă înţeleg...Ţi prea mult la ea.Adică da e frumoasă,chiar foarte frumoasă,dar o ierţi prea uşor.

-Bro,într-o zi vei vedea cum e să fi îndrăgostit.

-Mda,cum spui tu.

Am asistat la întreaga lor conversaţie care,sincer,nu era prea interesantă şi mă cam plictisea.

-Blondule,îmi spune Brian uitându-se încruntat la mine,ai ceva de spus?

-În legătură cu discuţia voastră "interesantă"?Nimic.

-Chiar îmi plac oamenii care îşi ţin gura şi nu comentează.Cred că ar trebui să vi diseară la petrecerea mea.

-Uh,ce?

-Nu toată lumea are o ocazie aşa unică ca a ta,crede-mă.Şi...ar fi mai bine s-o laşi pe micuţa ta prietenă acasă,zice Brian şi face semn spre Emma. Scuze că trebuie să fac asta dar,şti tu,standardele.

Exact atunci Emma se ridică şi fuge spre baia fetelor plângând,iar profesoara intră în clasă.

-În caz că nu ai obsevat,Emma,ora a început.

-Da,domnişoară Maddox.Mă întorc în câteva minute.

-Asta a fost chiar amuzant.A filmat cumva cineva asta?

-Nu trebuie să fi un nesimţit tot timpul Brian.

-Haide omule.Recunoaşte!A fost penibilă.

M-am ridicat şi m-am îndreptat spre uşă.Domnişoara Maddox m-a privit în ochi:

-Se pare că cineva ar trebui să o ajute.

-Mulţumesc,spun repede şi merg spre baia fetelor.

Cam atât pentru primul capitol.Nu voiam să se termine chiar aşa,dar mi se pare cam mult pentru primul capitol...nu ştiu.Cât despre următorul capitol pot spune doar că va apărea cât de curând,sâmbătă sau duminică.Pe curând!:*