Gânduri.

3

  Te-ai gândit vreodată că toate lucrurile se întâmplă cu un motiv anume? Desigur, tu nu vezi motivul pentru care ceva te-ar face să suferi atât, nu vezi motivul unui eveniment care îți lasă șiroaie de lacrimi pe față, și e normal.

  Eu una vreau să cred în asta. Vreau să cred că am lăsat persoane toxice în viața mea care m-au distrus ca mai apoi când e vremea să le dau afară tot mie să mi se rupă sufletul în două și să înșir lacrimi peste lacrimi pe obrajii mei cu un motiv. Vreau să cred că pierderea încrederii mele în alte persoane și chiar în propria persoană e de fapt ceva predestinat pentru lucruri mai mărețe.

  Dar nu e așa. Nu există niciun motiv al destinului nostru pentru asta, ci singurul motiv este că pur și simplu suntem oameni. Suntem oameni și ne înconjurăm cu alți oameni pentru că ne sperie faptul că am putea fi singuri, fie oamenii ăia buni sau răi. Bineînțeles că la început toți suntem buni unii cu alții, toți ne zâmbim, toți ne susținem, unii cu motive ascunse, alții din pură bunătate. Suntem oameni și iubim, invidiem, ne bucurăm, urâm. Suntem oameni și ne lăsăm sufletele deschise altora ca mai apoi să fim dezamăgiți, să fim răniți. Suntem oameni până în punctul în care nu mai vrem să fim.

  Totuși, dacă ai noroc poți să dai și peste persoane bune, fără alte scopuri și intenții care vor să-ți fie prieteni în adevăratul sens al cuvântului. Desigur că nu o să-i remarci prima dată, pentru că ei vorbesc prin fapte ci nu prin cuvinte mieroase, încurajatoare sau lingușitoare. Dar o să vină o zi când toți o să plece și doar cei cu buni cu adevărat vor rămâne. Și atunci o să-ți dai seama cine a fost mereu acolo pentru tine, cine merită să fie parte din viața ta, doar ai grijă să nu fie prea târziu.