Cinderella...

X

Mi-am petrecut seara dansand alaturi de grupul de colege. Nu spuneam nimic, dar ascultam ceea ce povesteau ele. Cand eram intrebata ceva raspundeam scurt. Nu imi place sa atrag atentia. Nu voiam sa ma simt importanta. Sau sa par. Dupa vreo 2 ore, doi baieti s-au apropiat de noi, vrand sa discute cu noi. Mai bine zis, cu restul fetelor.

Q:Buna fetelor! Ne cautam partenerele. Suntem norocosi ca una dintre voi sa aiba numerele 39 sau 24?

Am desfacut biletelul primit la intrare si i l-am aratat. Cu siguranta nu m-ar fi auzit daca ii vorbeam.

Q:Ghinion! Va trebui sa mai caut. Dar voi doi mergeti sa dansati!

Baiatul de langa el mi-a zambit si m-a luat de mana. Am inceput sa tremur, iar emotia imi cuprinsese corpul. Am mers mai departe de grup si am inceput sa dansam pe melodia lenta. Si-a pus o mana pe soldul meu si cealalta imi cuprindea palma. Eu mi-am pus mana pe umarul lui. Ne priveam in ochi si el imi zambea. Eu ii admiram culoarea uimitoare a ochilor. Erau de un albastru intens. El mi-a zambit cand a observat ca mainile mele se agitau. Eram parca intr-o transa. M-am pierdut in ritmul muzicii si in frumusetea lui, ascunsa de bucata de plastic. Simteam o apropiere intre noi. Ceva ciudat . Totusi, ceva m-a facut sa ma trezesc din transa si sa ma uit pe ceasul mare de pe perete. Era ora 12 si 10 minute. Alan ma astepta afara de ceva vreme, iar eu uitasem.

Eu:Imi pare rau...Trebuie sa plec...

M-am departat de el si am luat-o la fuga spre iesire. L-a auzit strigandu-ma din spate, chiar daca galagia dinauntru era foarte mare.

El:Stai!

Dupa ce am iesit din clădire am vrut sa cobor scarile, dar faptul ca picioarele mele sunt mai împiedicate decat mine m-a facut sa ma opresc. Am simtit cum tocul meu s-a rupt si m-am balanganit, incercand, totusi, sa nu cad. M-am aplecat si mi-am dat pantofii jos.

Cand sa pornesc am simtit cum cineva m-a apucat de mana. Mi-am indreptat privirea spre el si i-am vazut fata care era foarte aproape de mine. Erau doar cativa centimetri care ne desparteau. Voiam sa ma departez de el, dar corpul nu imi asculta comenzile .

El:Tu esti fata de la biblioteca...

Am simtit cum nodul mastii slabeste si mi-am dus mana la masca ca sa nu imi cada. Lacrimile mi s-au adunat in ochi. Daca ma recunoastea, eram moarta.

El:Hei...de ce plangi? Nu stii cat am incercat sa te gasesc!

Mana lui a mers peste a mea, indemnandu-ma sa dau masca jos, dar eu am dus si cealalta mana la spate, legand-o iar mai bine.

Eu mi-am tras mana dintr-a lui si mi-am luat rochia in maini pentru a alerga la masina. Mi-am sters lacrimile si am intrat in masina.

Alan:Te astept de 15 minute!

Eu:Scuze! Hai sa mergem!

Alan:Nu-i nimc. Te-ai distrat?

Eu:Daa..