; capitolul douăzeci şi patru ;

574 97 35
                                    

Am ajuns într-un sfârşit la carnaval , tot drumul ținându-ne de mână . Păreai că te gândeşti la ceva .

— Yoongi hyung . Eşti bine?

— Uh? Da , da . De ce nu aş fi? întrebi trăgându-ți mâna din strânsoarea mea .

Te uitai plictisit la tot ce era în jurul nostru . Pe moment m-am simțit prost fiindca Jimin mi-a spus că abia aşteptai să vi aici , însă mi-a apărut un zâmbet pe față când te-am văzut agitându-te ca un copil.

— Taehyung ,uită-te la standul ăla ! țipai trăgându-mă de mâneca gecii , eu tot nereuşind să-mi dau seama unde te uitai .

— Hyung ,sunt atâtea stand..

Nici nu am apucat să-mi termin propoziția fiindcă m-ai tras după tine prin mulțime până am ajuns în fața unei rulete mari . Pe ea erau desenate tot felul de obiecte şi pluşuri .

— Cât costă ? l-ai întrebat entuziasmat pe cel care avea grijă de stand .

— Nimic . îți răspunsese bărbatul . Trebuie să simți spiritul Crăciunului , doar da-ți de roată ! a continuat uitându-se la noi doi .

— Ce ai vrea să-ți pice? te-am întrebat .

— Ursul acela ! ai arătat spre un pluş mare şi negru

Am aprobat din cap şi ai împins de roată , săgetuța căzând pe o beretă roşie . Te-am văzut întristându-te aşa că am dat şi eu .

— Aaaa ! Taehyung ! ai țipat sărindu-mi în brațe .

— Asta e ceva nou .. spun zâmbind

— Uhm , scuze . Am fost prea fericit . te-ai scuzat frecându-ți ceafa ruşinat .

— Nu e nimic . te-am bătut pe spate prieteneşte .

Vânzătorul ți-a înmânat ursul care era aproape cât tine .

— Cum o să ducem asta acasă? te-am întrebat

— Chiar nu ştiu .. cu maşina presupun .

Ne-am mai plimbat prin jur , mâncând mere glazurate şi povestind , până am văzut o persoană cunoscută .

Yoongi POV.

Vorbeam cu Taehyung , dar acesta a început să alerge brusc către cineva . Am mărit şi eu pasul ca mai apoi să-l văd alintându-se pe lângă Jungkook .

Am simțit cum ceva din mine se rupe , aşa că am lăsat să-mi scape un suspin , însă din cauza muzicii şi vorbăriei oamenilor nu a putut fi auzit .

— Tae , cred ca ar trebui să plecăm acasă , s-a făcut destul de târziu . am spus

— Oh , hei hyung . mi-a spus Jungkook dând mâna cu mine

— Yoongi , te poți duce sigur acasă? O să vin şi eu mai târziu .

Mă uitam la tine şi vedeam cât de fericit eşti . Jungkook te făcea cu adevărat să te simți bine .

Am aprobat din cap şi m-am îndreptat spre ieşire abținându-mi cu greu lacrimile . Nu aveam de gând să mă fac de râs în public .

" Îmi pare rău că nu sunt la fel de bun ca şi el , Taehyung... "

for you | k.th& m.ygWhere stories live. Discover now